REVISTA NAUTILUS / Articole / Science fiction şi teologie (IV)

Science fiction şi teologie (IV)

Gérard Klein • 19:59 - 03.06.2014 • 

Romanul lui C.S.Lewis, „Out of the Silent Planet”este publicat în 1938 și în conformitate cu opinia lui Sam Moskowitz, este un fel de răspuns la „Star Maker” de Olaf Stapledon.

Out of the Silent Planet” va fi urmat în 1943 de „Perelandra” și în 1945 de „That Hideous Strength” iar cele trei volume formează o trilogie coerentă dar ale cărui componente sunt de o valoare inegală. Succesul de public al primului roman atunci când a fost tradus în Franţa în colecţia „Rayon Fantastique”în 1952 şi cererea a mulți cititori care au dorit să afle continuarea, a determinat Club du Livre d’Anticipationsă publice într-un singur volum cele trei romane .

Este destul de ironic faptul că Stapledon și Lewis au fost publicaţi în Franța la un interval doar de câteva luni şi astfel au angajat în mintea cititorului dezbaterea dorită de C.S. Lewis, admirator dar şi adversar al lui Stapledon. Cu toate acestea, un element lipsește de la dosar, studiul „The Last Judgment, a Scientist’s Vision of the Future of Man”de J.B.S. Haldane, text care a fost publicat în 1927 și care a fost probabil, la originea operei lui Stapledon precum și a celei a lui C.S.Lewis. După ce a prezentat o frescă grandioasă a viitorului uman, Haldane, un valoros biolog britanic, a înfăţişat specia umană ieşind în spațiu atunci când soarele moare, pentru a însămânţa universul.

Nu este lipsit de importanță să reținem că C.S.Lewis a avut o evoluție comparabilă cu aceea a lui Chesterton. La început un spirit liberal şi agnostic, s-a convertit și a militat viguros pentru noua sa credință, mergând până într-acolo încât a studiat teologia și a contribuit cu mai multe cărți grave în acest grav domeniu.

Cele trei romane ale sale în discuție aici sunt puternic influențate de aceste preocupări. Ar trebui să adaug că nu am reușit să aflu dacă Lewis s-a convertit la catolicism sau la anglicanism. Din punct de vedere strict doctrinar, distincția este de mică importanță, anglicanismul și catolicismul diferă numai în detalii nesemnificative. Câteva aspecte ne determină să credem, mai ales în romanul „That Hideous Strength”că Lewis a rămas anglican în sufletul său chiar dacă s-a considerat un catolic practicant.

Pozitivismului și calvinismului lui Stapledon, C.S. Lewis le opune un creștinism strict medieval, sau mai degrabă concepţia pe care un intelectual englez din prima treime a secolului al XX-lea o avea asupra creștinismului medieval, la care se adaugă o doză zdravănă de bunăvoință și naivitate. Pentru C.S.Lewis, scripturile și tradițiile teologice trebuiesc luate literal. Îngerii pe care el i-a numit „eldila”, există. Fiecare dintre lumi este monitorizată de către un „Oyarsa”, un fel de arhanghel, nemuritor și imaterial .

Dar „arhanghelul” Oyarsa al Terrei s-a răzvrătit la scurt timp după „creaţie” și acest lucru a condus planeta noastră la izolare, la tăcere. Oyarsa este sursa tuturor relelor umanității noastre. El încearcă să corupă lumile vecine și în special Venus (Perelandra), folosindu-se de oameni și de știința lor ca instrumente. Dar chiar pe Pământ, puterea sa hidoasă poate fi învinsă de către cei care au puterea credinței și sunt ajutaţi de ceilalţi arhangheli din sistemul solar. Această bătălie doar prefigurează încleştarea finală, Armaghedonul, prin care spiritul rău va fi în cele din urmă înfrânt iar lumea noastră va fi reabilitată.

Cele trei părți ale trilogiei se dispun în raport cu tema „căderii”. În „Out of the Silent Planet”, căderea nu a avut loc și diverse populaţii trăiesc într-o stare de har și de permanentă fericire sub conducerea marelui lor Oyarsa. Prin urmare, este în zadar faptul că Weston, un fizician de geniu al cărui rol va deveni clar mai târziu, încearcă să introducă pe Marte – Malacandra – ispitele de pe Pământ. După ce a construit cu ajutorul capitalistului Devine, o navă spațială, Weston va răpi aproape din întâmplare un savant, Ransom, pe care speră să-l folosească ca monedă de schimb. Weston, dotat cu o inteligență remarcabilă, întruchipează puterea voinței și orgoliul. El visează să dăruiască spațiul omenirii, un vis fundamental blasfematoriu în ochii lui Ransom, un filolog versat în studiul limbilor antice și o natură mai degrabă contemplativă.

A ajuns pe Marte, Ransom evadează şi învaţă să cunoască treptat minunile acestei planete, blândeţea unei lumi care nu a experimentat căderea, care nu va eșua și pe care violența lui Weston n-o va afecta. Ransom descoperă prin contactul cu diferite specii de pe Malacandra, apoi chiar prin vocea marelui Oyarsa, „adevărata” metafizică şi raţiunile carantinei care a făcut din Pămîntul nostru, Thulcandra, o lume a tăcerii, o planetă „pe dos”.

Va urma.

© Gérard Klein

Titlu original : „Science-Fiction et théologie”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

812 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.