REVISTA NAUTILUS / Articole / Robert Heinlein şi libertatea (V)

Robert Heinlein şi libertatea (V)

Ugo Bellagamba • 21:20 - 03.02.2014 • 

Robert Heinlein și libertatea scrisului

Robert A. Heinlein nu s-a mulțumit să fie doar un spirit liber. A fost, în toate cazurile, un autor liber și a acționat ca și colegii lui să poată beneficia de aceeași libertate. Heinlein, ca un adevărat pragmatic, a luat mai întâi în considerare această libertate în termeni pur materiali : a trebuit să aibă mijloacele de a trăi de pe urma scrisului său, și  prin urmare, de a putea pretinde o remunerație echitabilă, pentru a fi un autor liber. Este nevoie, de asemenea, să ai acces la mai multe suporturi de  publicare pentru a-ți menține libertatea. În cele din urmă, a fi liber nu înseamnă a fi singur, așa cum am văzut. Heinlein a contribuit la modelarea unei comunități de scriitori de science fiction, împărtășind valori comune, tehnici, idei sau chiar oferind cititorilor, indiferent de vârsta lor, o gama largă de stiluri, universuri ficționale, aventuri și reflecții. Robert Heinlein s-a dedicat cuceririi libertății scrisului, și acest demers l-a condus, pe de o parte, în a nu închide nici o ușă, și pe de altă parte în a identifica, precum un explorator ce tatonează granițele, tehnici narative mai bine adaptate la felul de literatură pe care l-a ales.

După ce a făcut acest lucru și a primit recunoașterea colegilor săi pentru aceasta, în loc de doar a se bucura de onorurile meritate, Heinlein a înțeles să depășească un alt frontieră. A încercat în amurgul vieții lui să reinventeze genul, plecând de la un nou mod de a scrie în ton cu progresele fizicii cuantice. Eșecul său, deși inevitabil, este instructiv.

Tehnologia eliberatoare

Scrisul, așa cum am spus, nu a fost prima alegere a carierei lui Robert Heinlein. De aceea, el l-a abordat pragmatic, ca un mijloc de a câștiga traiul. Esențial a fost ca textele să-i fie cumpărate, apoi după publicare, să facă vânzări. Să obțină, să cucerească un segment de piață, am putea spune. Aceste două elemente figurează în cadrul „regulilor de aur” heinleiniene pe care le-a formulat pentru cei care aspiră să devină scriitori profesioniști. Mesajul este foarte clar : pentru a fi un scriitor liber trebuie să „cucerești publicul”.

Cu toate că a profitat foarte mult de existența revistelor pulp la începutul implicării sale în scris, ca și Clifford Simak, Isaac Asimov și Alfred E. Van Vogt , Heinlein a vrut să evadeze din ghetoul în care SF-ul se zăvorâse. După ce și-a stabilit reputația,Heinlein și-a stabilit un alt obiectiv: obținerea unui premiu literar. Confruntat cu un prim set de constrângeri, Heinlein și-a dorit o calibrare a posibilităților SF-ului. Cele mai prestigios era premiul Hug , numit după Hugo Gernsback, redactorul-șef al revistei Modern Electrics (1908) , considerat a fi fondatorul „scientifiction-ului”  pentru americani. Hugo este un premiu al publicului, al fandomului, premiu creat la cea de a unsprezecea Convenție Mondială SF , care a avut loc în Philadelphia în 1953. Primul premiu Hugo a fost acordat lui Alfred Bester pentru „Demolished Man” (Omul demolat). Și pentru acest premiu regină candidează Heinlein cu romanul său „Double Star” (Stea dublă) în 1956. Publicul a răspuns așteptărilor : Heinlein a câștigat primul dintre cele patru premii Hugo ale carierei sale. De asemenea, este cel mai semnificativ premiu pentru Heinlein.

Întorcând cu fermitate spatele acelor „scientificțiuni” din perioada interbelică, „Double Star” se bazează pe o narațiune nervoasă, dictată de o dublă exigență de eficiență și de ritm, cheia romanului fiind exact ceea ce John W. Campbell a numit întotdeauna „evanghelia sa” : „prezentarea unei cantități mari de elemente de decor fără a perturba desfășurarea narațiunii.”

Povestea din romanul „Double Star” este simplă și convingătoare : Lorenzo Smythe este un actoraș de comedie care acceptă cu reticență să întruchipeze dublura lui John Bonforte (cel mai influent om din sistemul solar) care tocmai a fost răpit. Asumându-și rolul și personalitatea lui Bonforte, Lorenzo  ajutat de împrejurări intră într-un joc fără întoarcere. Divertisment, operă spațială, thriller interplanetar, alegorie pe tema sosiei, roman politic, „Double Star” reprezintă toate acestea în aceleași timp. Stâlpii narațiunii sunt în număr de patru : o situație, personaje, intriga, și mai ales esențial în science fiction, un decor.

Va urma.

 © Ugo Bellagamba

Titlul original : „Robert Heinlein et la liberté”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Robert Heinlein şi libertatea (I) – Ugo Bellagamba ; traducere de Cristian Tamaş

Robert Heinlein şi libertatea (II) – Ugo Bellagamba ; traducere de Cristian Tamaş

Robert Heinlein şi libertatea (III) – Ugo Bellagamba ;  traducere de Cristian Tamaş

Robert Heinlein şi libertatea (IV) – Ugo Bellagamba ;  traducere de Cristian Tamaş

Interviu cu Ugo Bellagamba (Franţa) de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction” , traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  II-a”, traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  III-a ; traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a IV-a –  traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „De ce science fiction-ul nu este la modă ?”  traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba este una dintre personalităţile science fiction-ului şi fantasy-ului din Franţa, profesor de istoria dreptului şi a ideilor politice la Universitatea din Nisa, autor SF&F premiat (Premiile Rosny Aîné, Bob Morane, Prix Européen du Pays de la Loire), critic literar (Grand Prix de L’Imaginaire), publicist, organizatorul şi animatorul unor conferinţe academice, reuniuni, festivaluri SF (Utopiales), expoziţii de science fiction („Science et Fiction”). A publicat primele texte la sfîrşitul anilor 90, folosind pseudonimul Michael Rheyss.

A fost finalist la Premiul Rosny Aîné 2000 pentru nuvela „Apopis républicain”, o ucronie de mai multe ori re-editată, iar în 2002 a apărut primul său roman, „L’Ecole des Assassins”, manga literar scris împreună cu Thomas Day.

A obţinut doctoratul în ştiinţe juridice şi a devenit profesor la Universitatea din Nisa, unde predă istoria dreptului, instituţiilor juridice şi a ideilor politice.

Temele sale preferate sînt utopia, ucronia, explorarea spaţială iar formatul favorit este nuvela, recompensat fiind cu Premiile Rosny Aîné şi Bob Morane (povestirea „Chiméres !”). Romanul său, „Tancrède, une uchronie” a obţinut Premiul Rosny Aîné în 2010 decernat la cea de a 37-a Convenţie Naţională Franceză de Science-Fiction de la Grenoble şi Premiul European al Ţinutului Loarei, 2010.

Este co-autorul unui eseu despre Robert A. Heinlein („Solutions non satisfaisantes: une anatomie de Robert A. Heinlein”, Grand Prix de l’Imaginaire 2008). A publicat culegerea „La Cité du Soleil et autres récits héliotropes” şi volumul „Le Double Corps du Roi”. Printre proiectele sale se numără un thriller ucronic în colaborare cu André-François Ruaud, un roman steampunk împreună cu Xavier Mauméjean, Thomas Day şi Johan Heliot. Co-organizator, sub egida Institutului Robert Hooke de Cultură Ştiinţifică a reuniunilor anuale „Journées interdisciplinaires Sciences & Fictions, de Peyresq” din 2007.

Între 2010 şi 2011, Ugo Bellagamba în colaborare cu Patrick Gyger (muzeul SF-ului, La Maison d’Ailleurs, Yverdon, Elveţia), astrofizicianul Roland Lehoucq şi Clément Pieyre (Biblioteca Naţională a Franţei) au fost organizatorii expoziţiei „Science [et] Fiction” care a avut la loc la Cité des Sciences din Paris, între 21 octombrie 2010 – 31 august 2011. Este co-organizator al Festivalului SF anual Utopiales de la Nantes, Franţa.

903 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.