REVISTA NAUTILUS / Articole / Robert Heinlein şi libertatea (III)

Robert Heinlein şi libertatea (III)

Ugo Bellagamba • 21:20 - 01.12.2013 • 

Robert Heinlein şi libertatea în politică

Robert Heinlein este un cetăţean american care recunoaşte ca proprii valorile fondatoare ale ţării sale, în primul rând, libertatea politică. Ficţiunea sa este un vehicul pentru aceste concepte. Textele lui descriu revoluţii, fondarea unor colonii, experienţe democratice : tot atâtea ecouri ale naşterii Statelor Unite ale Americii (A). Dar întrebarea care trebuie pusă de asemenea, este dacă Heinlein a fost un susţinător ale unui curent politic tipic american, care consideră libertatea individuală dogma de nezdruncinat al libertarianismului. Studiul operei sale ne va permite să răspundem (B) .

A. Un american iubitor al libertăţii

Cele treisprezece colonii britanice înfiinţate de-a lungul secolului al XVII-lea pe coasta de est a continentului nord-american , în ciuda eterogenităţii lor (colonie penală, comptoar comercial, refugiu pentru comunităţi religioase) sunt toate marcate de asprimea mediului natural. Rezultă o „distanţă” din ce în ce mai problematică faţă de metropolă. La sosirea lor, coloniştii au trebuit să inventeze o formă specifică de politică, bazată pe fluxul rapid de informaţii (buletine), întâlniri private ale cetăţenilor activi şi adunări deliberative în cadrul cărora deciziile de interes general au fost luate cu viteza cerută de contextul respectiv. Contrastul cu cadrele instituţionale ale monarhiei britanice este izbitoare : „democraţia directă” a  pionierilor ianchei s-a opus făţiş inerţiei administrative a Coroanei.

În 1763 Marea Britanie a ieşit victorios din acest conflict şi a considerat că piaţa înfloritoare a coloniilor sale nord-americane să absoarbă prin noi impozite, costul exorbitant al conflictului. Mai mult decât atât, monarhia engleză crezând că protejează coloniştii de ameninţarea amerindienilor, interzice expansiunea teritorială a albilor spre vest. Toate elementele contextuale, politice şi economice, s-au reunit pentru a comuta loialitatea contrariată a coloniilor într-o rebeliune exaltată. Impozitarea neconsensuală şi democraţia experimentală duc la un menaj execrabil. Între ianuarie şi iulie 1776, opinia americană a basculat în favoarea independenţei, galvanizată de pamflete politice, cum ar fi „Common Sense” de Thomas Paine, accentuând fără echivoc : „e timpul să ne separăm.” Robert Heinlein cunoaşte bine această perioadă şi nu a ezitat, în timp ce s-a implicat în campania pentru controlul supranaţional al armelor nucleare din anii 1960, să se revendice ca urmaş al moştenirii înfăptuitorilor Revoluţiei Americane : de exemplu, Patrick Henry care încă din mai 1765 a pledat în adunarea coloniei Virginia pentru insurgenţă.. Henry prin intermediul a cinci rezoluţii a acuzat „patria mamă”  de complot împotriva copiilor săi şi a strigat : „Dă-mi libertatea sau dă-mi moartea ! ”. Nu este surprinzător faptul că unii dintre eroii lui Heinlein se numesc Patrick sau Thomas precum fraţii gemeni din „Time for the Stars” (1956).

Întrebarea fundamentală în plus faţă de cea privind libertatea, este, desigur, cea a proprietăţii, chestiune reglată de mult în Vechea Europă. Cine sunt proprietarii unui teren colonizat ? Seniorii absenţi („absentee landlords”) posedă titlurile de proprietate, dar coloniştii lucrează şi mai ales le pasă de terenurile respective. Unii au finantat expediţii avînd drept scop profitul şi se aşteaptă să culeagă roadele. Ceilalţi muncesc şi creează noi bogăţii, care după cum a sugerat de teoria proprietăţii lui John Locke, ar trebui să le aparţină.

În „Logic of Empire” (1941), unul din textele lui Heinlein aparţinând ciclului Istoria Viitorului, Heinlein transpune pe Venus tensiuni sociale şi crizele economice care au condus la Războiul american de independenţă, descris şi el  în „Planet in combat/Between planets” (1951). Şi în „Stranger in A Strange Land”, de exemplu, Heinlein confruntă logica imperialistă cu dreptul primul ocupant, marţienii, arătând că Heinlein nu ignoră problema naţiunilor amerindiene. În cele din urmă, „The Moon is A Harsh Mistress”, este o transparentă transpunere a Revoluţiei Americane şi rezultatelor acesteia : Luna City, epuizată suferi de impozite neconsimţite şi de supraexploatarea resurselor sale neregenerabile impuse de Terra îşi cucereşte independenţa pe data de 4 iulie 2076. Paralela este clară : nefericita lege „Sugar Act” impusă în 1764 de către noul cancelar al Marii Britanii, Grenville, ce a decis introducerea unei taxe pe comerţul cu zahăr în coloniile nord-americane, a fost una dintre principalele cauze ale mâniei coloniştilor împotriva „ţării mamă”. Iar aşa-numita „Boston Tea Party” din 1773 a fost cauzată de suspendarea taxei asupra ceaiului din 1770 în beneficiul unic al Companiei englezeşti a Indiilor de Est care dorea noi teritorii de desfacere a excedentului său de producţie. La aceleaşi cauze, aceleaşi efecte !

Dacă războiul se câştigă sau nu, acesta nu este suficient pentru a respinge inamicul şi a te debarasa de tutela metropolitană. Pentru a exista o veritabilă libertate politică, trebuie să existe un „contract social”. Şi Robert Heinlein în ficţiunea sa, revine adesea asupra modalităţilor şi promisiunilor acestuia. Conceptul este parte a istoriei americane din data de 21 decembrie 1620, când puritanii de pe corabia Mayflower, semnează un „legământ” bazat pe într-ajutorare şi pe promisiunea reciprocă şi solemnă de a face faţă împreună tuturor pericolelor din Lumea Nouă . Robert Heinlein pare , la prima vedere, în favoarea unui contract minimal în maniera „pactului social” propus de John Locke, limitând strict transferul libertăţilor fundamentale ale individului faţă de stat : numai condiţiile de exercitare a acestor libertăţi sunt transmise, ceea ce dă naştere celor trei puteri . Cu toate acestea, Heinlein este pragmatic : ceea ce contează cel mai mult în ochii lui, într-un moment în care instituţiile politice nu sunt încă definite, este eficacitatea contractului.

Cuvântul dat este fondatorul corpului social. Din acest punct de vedere, concepţia este similară cu cea a lui Alexis de Tocqueville : nici o putere care nu a fost delegată în mod specific, se consideră că nu au fost acordată. În special , contractul este necesar : noile condiţii de mediu au impus oamenilor o nouă formă de organizare . „Statul a Naturii” al lui Jean – Jacques Rousseau, nu este departe . A fi liber înseamnă a lupta pentru libertate. Acesta din urmă fiind cucerită, rămâne coloniştilor stabilirea termenilor societăţii lor viitoare  prin elaborarea unui document constituţional.

Va urma.

© Ugo Bellagamba

Titlul original : „Robert Heinlein et la liberté”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Robert Heinlein şi libertatea (I) Ugo Bellagamba ; , traducere de Cristian Tamaş

Robert Heinlein şi libertatea (II) – Ugo Bellagamba ; , traducere de Cristian Tamaş

Interviu cu Ugo Bellagamba (Franţa) de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction” , traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  II-a”, traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  III-a ; traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a IV-a –  traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „De ce science fiction-ul nu este la modă ?”  traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba este una dintre personalităţile science fiction-ului şi fantasy-ului din Franţa, profesor de istoria dreptului şi a ideilor politice la Universitatea din Nisa, autor SF&F premiat (Premiile Rosny Aîné, Bob Morane, Prix Européen du Pays de la Loire), critic literar (Grand Prix de L’Imaginaire), publicist, organizatorul şi animatorul unor conferinţe academice, reuniuni, festivaluri SF (Utopiales), expoziţii de science fiction („Science et Fiction”). A publicat primele texte la sfîrşitul anilor 90, folosind pseudonimul Michael Rheyss.

A fost finalist la Premiul Rosny Aîné 2000 pentru nuvela „Apopis républicain”, o ucronie de mai multe ori re-editată, iar în 2002 a apărut primul său roman, „L’Ecole des Assassins”, manga literar scris împreună cu Thomas Day.

A obţinut doctoratul în ştiinţe juridice şi a devenit profesor la Universitatea din Nisa, unde predă istoria dreptului, instituţiilor juridice şi a ideilor politice.

Temele sale preferate sînt utopia, ucronia, explorarea spaţială iar formatul favorit este nuvela, recompensat fiind cu Premiile Rosny Aîné şi Bob Morane (povestirea „Chiméres !”). Romanul său, „Tancrède, une uchronie” a obţinut Premiul Rosny Aîné în 2010 decernat la cea de a 37-a Convenţie Naţională Franceză de Science-Fiction de la Grenoble şi Premiul European al Ţinutului Loarei, 2010.

Este co-autorul unui eseu despre Robert A. Heinlein („Solutions non satisfaisantes: une anatomie de Robert A. Heinlein”, Grand Prix de l’Imaginaire 2008). A publicat culegerea „La Cité du Soleil et autres récits héliotropes” şi volumul „Le Double Corps du Roi”. Printre proiectele sale se numără un thriller ucronic în colaborare cu André-François Ruaud, un roman steampunk împreună cu Xavier Mauméjean, Thomas Day şi Johan Heliot. Co-organizator, sub egida Institutului Robert Hooke de Cultură Ştiinţifică a reuniunilor anuale „Journées interdisciplinaires Sciences & Fictions, de Peyresq” din 2007.

Între 2010 şi 2011, Ugo Bellagamba în colaborare cu Patrick Gyger (muzeul SF-ului, La Maison d’Ailleurs, Yverdon, Elveţia), astrofizicianul Roland Lehoucq şi Clément Pieyre (Biblioteca Naţională a Franţei) au fost organizatorii expoziţiei „Science [et] Fiction” care a avut la loc la Cité des Sciences din Paris, între 21 octombrie 2010 – 31 august 2011.

Este co-organizator al Festivalului SF anual Utopiales de la Nantes, Franţa.

1057 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.