REVISTA NAUTILUS / Articole / Robert Heinlein şi libertatea (I)

Robert Heinlein şi libertatea (I)

Ugo Bellagamba • 18:49 - 01.10.2013 • 

Partea I

Scriitorul american Robert Anson Heinlein este unul dintre giganții literaturii imaginarului, cu toate că Europa este încă reticentă în a-l recunoaşte ca atare. Nu pentru că ar fi trasat singur cărarea pentru o anumită tematică  căreia îi va fi pentru totdeauna asociat. Este vorba de exact contrariul: opera sa este prolifică, tratând subiecte diverse, precum explorarea spaţiului, fizica cuantică, viitorul îndepărtat, mecanismele revoluţiei, democraţia, anti-fascismul, eugenia, condiția femeii, războiul și diplomația, etc. Influenţa sa asupra majorității scriitorilor care au urmat, nu numai pe planul tehnicii narative, dar, de asemenea, asupra segmentului de nişă al science fiction-ului, nu mai trebuie demonstrată. Fără Robert Heinlein, istoria science fiction-ului ar fi fost radical diferită iar în Statele Unite, cel puţin, SF-ul nu și-ar fi obținut canonizarea. Dar dincolo de cărţi, rămîne omul. Parcursul său dezvăluie o personalitate complexă. Un spirit liber care a refuzat toate dogmele şi a considerat orice explicație pretins finală ca fiind nesatisfăcătoare. Robert Anson Heinlein s-a născut pe data de 7 iulie 1907 în Butler, Missouri, în inima „Bible Belt-ului” (America vestului mijlociu, zonă profund conservatoare, destul de brutală și foarte religioasă), într-o familie de origine bavareză. Heinlein mărturiseşte că a avut o copilărie fericită, legănată de spectacolul colinelor verzi ale Pământului, pe care le va cânta mai târziu. Un copil precoce,  devenit rapid un şoarece de bibliotecă, un pasionat de astronomie şi un radio-amator. Stagiul său în armată, a fost mai scurt decât ar fi dorit. După o adevărată campanie de PR (el a trimis aproape o sută de scrisori de recomandare, în favoarea candidaturii sale), a obţinut dreptul de a intra la Academia Navală din Annapolis, în apropiere de Boston.  În 1925, parcursul său este marcat de două mustrări disciplinare, dar a absolvit cu  note excelente.

Heinlein a devenit ofiţer pe portavionul USS Lexington, amarat pe coasta Californiei. Serviciul său militar a fost de scurtă durată: o tuberculoză a condus la trecerea sa în rezervă în 1934. În aceeași perioadă o cunoaște pe cea care îi va deveni cea de a doua soție, Leslyn MacDonald, director adjunct al departamentului de muzică de la Columbia Pictures, din Hollywood.

În căutare de muncă, într-o Americă aflată sub impactul crizei începute în 1929, Robert Heinlein a intrat în politică în sânul singurei mişcări cu adevărat socialiste din întreaga istorie Statelor Unite: EPIC (End Poverty In California), lucrând pentru Upton Sinclair, un celebru jurnalist „muckraker” (nota traducerii : care denunță corupția guvernului și marii finanțe) şi autor de romane sociale, cum ar fi „Oil !”, 1927 (nota traducerii : tradus în românește cu titlul „Va curge sânge” de Liviu Cotrău, editura Polirom, 2010 și ecranizat cu titlul „There Will Be Blood” de Paul Thomas Anderson în 2007) şi „The Jungle”, 1906 (nota traducerii : Jungla, traducere de Sarina Stănescu, Editura pentru Literatură Universală, 1967), evocând universul și condiţiile de muncă ale muncitorilor imigranți în America.

Heinlein participă la alegerile din 1938 candidând de partea democraților, dar fără succes. Fiecare experimență îl îmbogățește sufletește și intelectual, în ciuda eşecurilor, şi Heinlein se îndreaptă spre scris şi ficţiune, pe care începuse să le guste datorită soției sale Leslyn şi datorită exemplului lui Upton Sinclair. A fondat Manana Literary Society, și a adunat în jurul lui câțiva autori reprezentând o literatura angajată cu realul, dar îmbibată de epic şi de miraculos şi aflată în căutarea identității: science fiction-ul.

Inspirat de iubirea pentru Leslyn, Heinlein își diversifică interesele intelectuale, descoperă teoriile lui Korzybski, se întâlnește cu John W. Campbell, căruia îi vinde primele sale povestirile care sunt publicate în revista Astounding :  „Life-Line în 1939 și „Misfit” în 1940. Este începutul celei de a treia şi finale cariere ale sale: aceea de scriitor profesionist de science fiction.
În 1941, Heinlein a fost oaspete de onoare la Convenţia Mondială de Science Fiction, de la Denver, unde a rostit un discurs neașteptat, care a insistat asupra necesității de a lupta împotriva fascismului ce devora Europa. În timpul războiului, Heinlein încetează să scrie și cu toate că este departe de front își pune toată energia în cercetarea și perfecționarea unui costum de pilot pentru altitudini mari, care prefigurează viitorul costum spațial, împreună cu Lyon Sprague de Camp și Isaac Asimov. Heinlein înţelege imediat că inovarea tehnologică este cheia viitorului. Cu toate acestea, în opinia sa, faptul politic cel mai important al secolului XX a fost bomba atomică.

Va urma.

© Ugo Bellagamba

Titlul original : „Robert Heinlein et la liberté

Traducere de Cristian Tamaş

Traducerea şi publicarea s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction” , traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  II-a”, traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  III-a ; traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a IV-a –  traducere de Cristian Tamaş

Interviu cu Ugo Bellagamba (Franţa) de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „De ce science fiction-ul nu este la modă ?”  traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba este una dintre personalităţile science fiction-ului şi fantasy-ului din Franţa, profesor de istoria dreptului şi a ideilor politice la Universitatea din Nisa, autor SF&F premiat (Premiile Rosny Aîné, Bob Morane, Prix Européen du Pays de la Loire), critic literar (Grand Prix de L’Imaginaire), publicist, organizatorul şi animatorul unor conferinţe academice, reuniuni, festivaluri SF (Utopiales), expoziţii de science fiction („Science et Fiction”). A publicat primele texte la sfîrşitul anilor 90, folosind pseudonimul Michael Rheyss.

A fost finalist la Premiul Rosny Aîné 2000 pentru nuvela „Apopis républicain”, o ucronie de mai multe ori re-editată, iar în 2002 a apărut primul său roman, „L’Ecole des Assassins”, manga literar scris împreună cu Thomas Day.

A obţinut doctoratul în ştiinţe juridice şi a devenit profesor la Universitatea din Nisa, unde predă istoria dreptului, instituţiilor juridice şi a ideilor politice.

Temele sale preferate sînt utopia, ucronia, explorarea spaţială iar formatul favorit este nuvela, recompensat fiind cu Premiile Rosny Aîné şi Bob Morane (povestirea „Chiméres!”). Romanul său, „Tancrède, une uchronie” a obţinut Premiul Rosny Aîné în 2010 decernat la cea de a 37-a Convenţie Naţională Franceză de Science-Fiction de la Grenoble şi Premiul European al Ţinutului Loarei, 2010.

Este co-autorul unui eseu despre Robert A. Heinlein („Solutions non satisfaisantes: une anatomie de Robert A. Heinlein”, Grand Prix de l’Imaginaire 2008). A publicat culegerea „La Cité du Soleil et autres récits héliotropes” şi volumul „Le Double Corps du Roi”. Printre proiectele sale se numără un thriller ucronic în colaborare cu André-François Ruaud, un roman steampunk împreună cu Xavier Mauméjean, Thomas Day şi Johan Heliot.

Co-organizator, sub egida Institutului Robert Hooke de Cultură Ştiinţifică a reuniunilor anuale „Journées interdisciplinaires Sciences & Fictions, de Peyresq” din 2007.

Între 2010 şi 2011, Ugo Bellagamba în colaborare cu Patrick Gyger (muzeul SF-ului, La Maison d’Ailleurs, Yverdon, Elveţia), astrofizicianul Roland Lehoucq şi Clément Pieyre (Biblioteca Naţională a Franţei) au fost organizatorii expoziţiei „Science [et] Fiction” care a avut la loc la Cité des Sciences din Paris, între 21 octombrie 2010 – 31 august 2011.

Este co-organizator al Festivalului SF anual Utopiales de la Nantes, Franţa.

1390 vizualizari

2 Comentarii

  1. […] Robert Heinlein şi libertatea (I) – Ugo Bellagamba ; , traducere de Cristian Tamaş […]

  2. […] Robert Heinlein şi libertatea (I) – Ugo Bellagamba ; , traducere de Cristian Tamaş […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.