REVISTA NAUTILUS / Articole / Problema lui Turing (XI)

Problema lui Turing (XI)

Gérard Klein • 15:28 - 01.12.2015 • 

Infosferă sau cretinosferă ? Internetul conceput și destinat schimburilor intelectuale între savanți și cercetători a devenit echivalentul „creditului cu buletinul pentru tot cretinul”. Trebuie să ne mire oare așa ceva cînd doar 5% din specia umană are un coeficient de inteligență peste 125 și două treimi din semenii noștri întru rațiune cu greu obțin un punctaj de maxim 85-90 la testele de inteligență?

Zvonurile cele mai demente sunt prezentate ca adevăruri ale Evangheliei. Rațiunea și inteligența sunt reduse la aprobare sau respingere sau la vreun „like”. Insulta și calomnia sunt mereu considerate argumente. Paranoia este agresivă și contagioasă. Fiecare nebun și megaloman prezent pe net este pe deplin sigur că are dreptate de unul singur față de restul lumii care desigur face parte dintr-o vastă conspirație galactică. Replierea identitară conduce la coagularea unui narcisism de grup care autorizează excesele și cele mai îngrozitoare derive și care provoacă fragmentarea corpului social. Este imaginea în oglindă amplificată la scară globală, a fandomului și fanzinelor sefulturii. Singurătatea în fața tastaturii și ecranului, incapacitatea de a avea discuții firești față-în-față, imposibilitatea de a stabili un contact empatic cu ceilalți, exacerbează o agresivitate imbecil-isterică epuizându-se în autism, narcisism și megalomanie virtuală fără să mai existe loc pentru diferență și dialog civilizat.

O altă tendință formidabilă, deja menționată, este aceea a dezinformării, a intoxicării fie prin ignoranță fie din dorința programatică de manipulare. Noi toți suntem pe cale să uităm retorica argumentației și tolerăm o practică larg răspândită de manipulare generalizată alături de publicitatea redenumită „comunicare” și televiziune, iar internetul joacă un rol tot mai mare. Ce este prezentat trece drept „informație”, fără vreo verificare sau evaluare prealabilă, fie că este vorba de ceva adevărat sau doar de falsuri și minciuni grosolane. Difuzarea în masă a aberației sau minciunii și milioanele de accesări sau lik-uri devine măsura autenticității O mie de repetiții fac un adevăr… În domeniul financiar-speculativ unde escrocheriile și schemele piramidale au devenit o rațiune de a exista, iar difuzarea de știri false, este uneori la limita șantajului, propaganda totalitar-mercantilă a devenit o specialitate a netului.

Internetul sprijină astfel dezvoltarea unei culturi a neîncrederii generalizate (nimic nu este adevărat, toată lumea minte de îngheață apele, toți acționează numai din interes, etc.) care conduce către ignoranță, incultură, grobianism, cinism și nihilism, credulitate, fanatism și bigotism (adevărul este în altă parte, minunile nu contenesc să apară), un fel de paranoia socială, un relativism atât de absolut, încât devine absurd (orice este posibil) și în cele din urmă bunul simț și rațiunea sunt răpuse. De aici s-a răspândit printre proști ideea ciudată – evident eronată – că totul este disponibil pe net și că nu este nevoie să cauți și în altă parte, și că în general nu e nimic de învățat din biblioteci și cărți.

Toate aceste atitudini conduc la incivilitate, infracțiune și crimă (economică sau propriu-zisă) sub pretextul iresponsabilității adolescentine, manifestate sub forma de sabotajului (virușii informatici) și a intruziunilor pasive sau distructive. Un psihanalist ar putea detecta aici fantasmele de dominație ale unor oligofreni, fantezii finalizate prin adoptarea violului ca tehnică de seducție a sexului debil: în ambele cazuri, este vorba de penetrarea voințelor și supunerea celorlalți.

În cele din urmă, utilizarea criminală a netului pentru difuzarea unor ideologii inacceptabile, a xenofobiei și rasismului sunt doar cazuri particulare și reprezintă abuzul în esență clasic al unor mijloace de comunicare. Dar ce mă îngrijorează aici este că toate acestea se petrec într-un fel banal și distorsionat și abject de „normalitate”.

Transpunerea în societatea globală a unor astfel de atitudini și comportamente, sau mai degrabă contaminarea societății globale, este de rău augur pentru viitorul democrației, mod de organizare socială care implică dezbaterea și respectul pentru ceilalți. Desigur, nici internetul, nici rețelele sociale nu produc de la sine asemenea atitudini și comportamente, dar oferindu-se mijloacele de proliferare se ajunge la trivializare și se încurajează individualismul feroce și iresponsabil și în cele din urmă impotent. Cu excepția cazului în care anumite state încurajează așa ceva și sunt uneori autorii discreți a ceea ce se reprezintă acte de terorism și război. Ca să terminăm prin „conspirația zilei”! J

Va urma.

© Gérard Klein

Titlul original : „Le problème de Turing”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş (http://fantastica.ro/gerard-klein-interviu/)

Gérard Klein – „Roboții și specia umană”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului „Flashback” (2011) de Dan Simmons, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului.

Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF.

I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie :

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

501 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.