REVISTA NAUTILUS / Articole / Problema lui Turing (X)

Problema lui Turing (X)

Gérard Klein • 20:29 - 04.11.2015 • 

Tehnologiile informaționale au deschis calea copierii generalizate (a furtului generalizat?) deoarece reproducerea digitală se face fără pierderi și la costuri energetice neglijabile.

Primele victime au fost, evident, autorii de software (programe informatice). În prezent, având în vedere că toate creațiile – text, muzică, imagini statice și în mișcare – pot fi copiate și sunt copiate și „călătoresc” în rețeaua mondială, un întreg model de business al creației intelectuale este pus la îndoială.

Este cu siguranță posibil să protejezi niște fișiere, dar nici o protecție nu este infailibilă existând riscul de a face inutilizabil ceea ce protejează. O întrebare interesantă se poate pune în ceea ce privește copierea și răspândirea fișierelor de tip MP3 care pot fi difuzate prin rețea. Din punct de vedere uman ce este mai natural decât de a partaja cu niște prieteni un cântec care îți place? Și de ce nu și la distanță? Dar atunci când împrumutul se face între oameni care nu se cunosc între ei și așa ceva poate afecta orice creație, adică în realitate toate creațiile sunt sau vor fi disponibile gratuit oricui, atunci însuși viitorul Creației este în joc. Același lucru este valabil și pentru deja disponibilele texte de pe internet, oricine putându-și petrece întreaga viață citind orice online pe gratis sau văzând pe gratis orice film.

Se poate imagina fără vreo greutate o societate în care autorii/creatorii vor fi recompensați altfel decât prin vânzarea operelor lor, adică prin cumpărarea de consumatori a unui drept de utilizare a unor creații, dar nu ar fi vorba de o societate liberală, nici de o economie de piață . Autorii vor deveni din nou dependenți de Autoritate, oricare ar fi aceasta, de tip Ancien Régimesau totalitar (fascism sau bolșevism).

Prins între nicovala monopolurilor și ciocanul dispariției pieței creațiilor artistice, liberalismul economic va fi cu siguranță grav afectat. De fapt, cele două fălci ale cleștelui sunt complementare: monopolul procesării și transferului de informații poate la o adică să fie satisfăcut cu gratuitatea majorității creațiilor dacă ar controla complet din punct de vedere economic și ideologic creația. „Gratuitatea” devine un instrument de dominare. Vezi ce se oferă „gratuit” de Facebook, Google, Yahoo, Twitter, Instagram, Microsoft, etc.

Adversarii liberalismului economic, încă numeroși în lume, ar greși dacă s-ar apuca să sărbătorească moartea capitalismului. Societatea care va rezulta din înfrângerea acestuia ar fi cea a unui monopol de stat, a unui neo-feudalism etatist, domnind autocratic-absolutist asupra unei societăți anesteziate de lipsa creatorilor impliciți, societate evocată printre altele, de Charles Sheffield (Brother to Dragons) și Greg Bear (Queen of Angels și Slant).

Evident, un asemenea viitor nu este în mod matematic posibil. IBM a controlat timp de câteva decenii cel puțin două treimi din piața mondială a informaticii și contempla cu seninătate exercitarea monopolului global. Dezvoltarea neașteptată a computerului personal a zguduit puterea acestui gigant mondial. Iar guvernele au forțat monopolurile să se dezagrege, precum uriașul telecomunicațiilor, ATT-ITT. Și ne putem imagina că noile tehnologii vor limita puterea economică și politică a monopolurile de acum sau din viitor și că democrațiile vor reuși să le mai reducă din rapacitate și pofta de dominație mondială.

Dar democrația este amenințată tocmai la baza ei – oamenii – prin intermediul tehnologiilor informaționale și involuției moravurilor în rețeaua mondială, în special datorită intoleranței, neîncrederii, lipsei de civilitate, neosocotirea libertăților individuale, și în special a dreptului la confidențialitate a vieții private. Realitatea infirmă mitul democrației electronice directe încă celebrate de unii apologeți mai mult sau mai puțin inspirați. În realitate e vorba mai degrabă de demagogie electronică. Frecventarea multora dintre site-urilor, forumurilor, blogurilor ce proliferează pe internet se soldează cu o stare generală de rău. Pentru că de prea multe ori predomină imbecilitatea, incultura, răutatea, ura și intoleranța.

Va urma.

© Gérard Klein

Titlul original : „Le problème de Turing

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş (http://fantastica.ro/gerard-klein-interviu/)

Gérard Klein – „Roboții și specia umană”

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului „Flashback” (2011) de Dan Simmons

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului.

Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF.

I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie :

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

744 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.