REVISTA NAUTILUS / Articole / Problema lui Turing (VIII)

Problema lui Turing (VIII)

Gérard Klein • 17:21 - 01.09.2015 • 

Cel de al doilea factor fundamental în ceea ce privește prețul a ceea de fapt sunt niște mașini de calculat este reprezentat de creșterea puterii de procesare a consolelor de jocuri, vândute la prețuri mici, echipate cu procesoare puternice, care asigură accesul la internet și a microcalculatoarelor, a căror rată de penetrare este impresionantă în toate categoriile sociale. Prețurile lor sunt reduse din cauza lipsei hard disk-urilor și altor „organe mecanice” relativ scumpe, oricum destinate să dispară în favoarea dispozitivelor pur electronice de stocare pe care producătorii le pot vinde la un preț ridicat, deoarece exploatarea dependenței de jocuri aduce profit.

Astfel, computerul devine din ce în ce mai mult un produs care va avea un cost neglijabil, adică va deveni un produs consumabil. Desigur că un calculator de 300 de euro nu va fi la îndemâna a miliarde de săraci de pe planetă, această sumă fiind de același ordin de măreție cu veniturile anuale ale populațiilor din cele mai sărace țări din lume, deși nici acest lucru nu este sigur dacă luăm în considerare penetrarea televizoarelor chiar și în zonele complet mizere ale globului.

Este oare necesară instruirea în utilizarea unui calculator? Acest lucru este îndoielnic. Doar câteva ore sunt suficiente pentru a învăța funcțiile de bază ale unui computer și este nevoie de doar câteva minute pentru a învăța navigarea pe internet. N-am auzit vreodată că ar fi nevoie de cursuri de inițiere pentru utilizarea consolelor de jocuri ale căror programe sunt mult mai complexe. Este ca și cum ar fi nevoie în cazul lecturii unei cărți – o altă tehnologie avansată – să-i înveți pe oameni cum să întoarcă paginile. În ambele cazuri, microcalculatoare și console, formarea de bază este asigurată prin contagiune sau prin auto-instruire. Ceea ce rămâne esențial este capacitatea de a citi în ambele sensuri ale termenului, a descifra niște semne și de a înțelege un text. Iar pe o planetă având 26% din populație analfabetă (1 miliard de oameni) și cu o proporție reală dar necunoscută, dar probabil mare de locuitori din țări dezvoltate, semianalfabeți sau analfabeți funcționali, iată în ce constă adevărata problemă.

Evident, asta nu înseamnă că eu aș pretinde că ordinatorul este inutil în educație, ci doar că acesta este un instrument, la fel ca o bibliotecă, iar dexteritatea utilizării unui calculator și a fâțâielii pe internet nu te face nici mai inteligent, nici mai cultivat și nici în stare să înțelegi arcanele misterelor cosmologice al universului.

Ce să mai vorbim de stupiditatea unora care își imaginează că în viitor, toată lumea își va scrie propriile programe ! Așa ceva este și va fi treaba unor profesioniști sau a câtorva entuziaști.

În plus, este necesar ca răspândirea calculatoarelor în procesul de învățământ să nu treacă prin impasurile cunoscute de Franța, datorită naționalismului, centralizării absurde și lăcomiei producătorilor. Într-o lume în care orice mașină se uzează moral în maxim doi ani, nu mai poți avea încredere în unii care-ți promit eternitatea.

Deși raționamentul meu poate păcătuiește printr-un exces de optimism, credeți că lipsa de acces pentru un răstimp la internet este vreo catastrofă culturală? Așa ceva este îndoielnic în experiența mea, desigur una limitată. În toate domeniile pe care le cunosc, nici o informație nu este doar pe internet și credeți-mă am pierdut de multe ori o groază de timp ca să mă conving. În ciuda omniprezenței internetului și a accesului la internet, cel puțin în zonele civilizate ale planetei, toate informațiile esențiale – științifice și artistice – se regăsesc pe hârtie.

Misoneismul (ura contra inovării și schimbării) nu mă caracterizează.

Internetul este un mijloc minunat de comunicare între oameni care se cunosc deja și permite circulația rapidă a informațiilor într-un cerc de specialiști. Astăzi prin digitalizare biblioteci întregi au devenit disponibile (Europeana : http://www.europeana.eu/portal/), dar după cum am subliniat deja, dificultatea reală va continua să fie disponibilitatea gustului pentru lectură și studiu. În ceea ce privește nenumăratele rețele de socializare, site-uri și bloguri personale și pseudo-grupuri de dezbatere, majoritatea sunt de o stupiditate și mediocritate teribilă, și mă tem că imbecilizarea în masă va continua. Din acest punct de vedere, internetul este doar o mahala acefală generalizată la nivel mondial. Mai rău, rețeaua mondială dezinformează și manipulează fie prin ignoranță, fie din pură prostie, fie programatic. Tot moronul își dă frâu liber cretinismului abisal pe mult prea democraticul internet.

Pe scurt, nu mi se pare că pot rezulta inegalități flagrante din cauza unor dificultăți economice sau tehnice în privința lipsei de acces la calculatoare sau rețele. Și din câte știu eu nu există prea multe texte SF care să descrie un viitor al unor stratificări sociale datorită apariției unei falii între cei care au acces și cei care sunt excluși de la navigarea pe internet. Intrarea în era electronică pentru exclușii societății umane se face printr-un proces de educație generală, și, pentru cei mai săraci semeni din țările subdezvoltate, prin accesul la energie electrică și telefon mobil. Rețeaua va fi omniprezentă pe întreg globul.

Va urma.

© Gérard Klein

Titlul original : „Le Problème de Turing”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului „Flashback” (2011) de Dan Simmons

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului.

Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF.

I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie :

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

768 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.