REVISTA NAUTILUS / Articole / Problema lui Turing (VII)

Problema lui Turing (VII)

Gérard Klein • 20:49 - 03.08.2015 • 

Dar cum imaginația este în cele din urmă o marfă rară, mai ales atunci când este asociată cu informațiile și reflecția, „formatorii de opinie” s-au repezit direct sau la mâna a doua, știind sau pretinzând că ignoră sau ignorând cu adevărat, asupra singurei literaturi care debordează de imaginație scientistă, science fiction-ul.

Dacă luăm în considerare lucrurile acestea cu oarece distanțare, niciunul dintre acești factori n-a dispărut sau n-a încetat să-și exercite influența. Deci, există o șansă bună ca tehnologia informației și science fiction-ul să continue să mențină relații strânse, chiar dacă luna de miere a anilor optzeci ține în mod evident de trecut.

Cu siguranță nu încurajez pe nimeni să caute în science fiction o reprezentare fidelă a viitorului informaticii. Această literatură de consum nu este profetică. Dar, din cauza legăturilor strânse pe care am încercat să le subliniez, este probabil ca tocmai în această comercială convenție narativă – SF-ul – să găsim reflectarea și speculațiile despre viitoruri posibile. Pe scurt, dacă vreți să știți ce se gândește astăzi despre viitorul calculatoarelor, citiți science fiction.

O notă un pic tristă : faptul că în acest eseu m-am referit îndeosebi la texte anglo-americane și germane. Și asta doar din cauza faptului că tehnologia informației și calculatoarele sunt aproape complet absente din producția franceză de SF, cu excepția cazului în care se imită modelele anglo-saxone. L-am citat pe Michel Jeury ca fiind o excepție. Desigur, există și technothrillerele lui Thierry Breton și „Softwar” (1984) dar nu cred că este necesar să se insiste asupra lor. Relevant este doar Maurice G. Dantec care în „Racines du mal” (Rădăcinile răului) a acceptat provocarea în siajul unui William Gibson.

O anecdotă: când în 1985 Apple Franța în persoana lui François Benveniste, el însuși un fan al science fiction-ului, a dorit să sponsorizeze o nouă antologie dedicată informaticii viitorului (în decursul lansării primului Macintosh), editorul Denoël n-a găsit nici autor francez interesat de acel proiect în afară de Philippe Curval și de mine. Există în această lipsă de interes, în acest decalaj evident, o morală. Franța, una dintre culturile fondatoare ale science fiction-ului, una dintre puterile recunoscute la nivel global în materie de informatică, nu s-a alăturat prin SF-ul său spiritului vremurilor.

Să începem prin dezumflarea balonului. Nu există discurs profetic, în special în aria francofoniei, cu privire la aceste tehnologii, care să nu debordeze de o retorică proferată de somități care nu pot distinge un mouse de o memorie RAM, care să nu insiste pompos asupra obligației de a se evita o inegalitate fără precedent între aceia care au acces și cei care, din cauza sărăciei lor, sunt excluși de la deliciile navigatului prin paradisul internetist. Aceste remarci generoase, făcute de obicei la sfârșitul banchetelor electorale sau în decursul grandioaselor întruniri internaționale, unde mișună politicienii care tânjesc după luminile rampei și afaceriștii în căutare de imagine și de iluminare, susțin că riscul analfabetismului informatic ar provoca o nouă fractură socială ale căror victime vor fi cu siguranță săracii din cadrul societăților dezvoltate iar la nivel global, evident vor fi afectate țările înapoiate și subdezvoltate care se vor scufunda și mai adânc în primitivismul lor.

Atâta solicitudine extrem de mult mediatizată se bazează pe ipoteze rar explicate. În conformitate cu primul postulat, microcalculatoarele ar reprezenta o tehnologie costisitoare, dincolo de posibilitățile materiale ale majorității. Potrivit celei de a doua ipoteze, utilizarea gadgeturilor informaticii și, în special accesul la rețele ar necesita o formă de inițiere și școlarizare extinsă. O a treia ipoteză este și mai problematică: accesul la rețeaua informatică mondială ar oferi un asemenea volum de informații relevante încât cei care nu au acces ar avea un handicap insurmontabil față de internauți.

Tehnologia microcalculatorelor este, probabil, aceea care în întreaga istorie a tehnologiei, s-a dezvoltat și a crescut cel mai rapid și al cărei cost de producție s-a prăbușit în modul cel mai spectaculos. La urma urmei, un calculator este fabricat din ceva nisip în ceea ce privește siliciul, doi-trei litri de petrol pentru componentele din material plastic, câteva grame de metal și multă materie cenușie.

Producătorii se dau de ceasul morții să crească continuu puterea de procesare și viteza dincolo de nevoile rezonabile ale individului comun – adică majoritatea utilizatorilor, pentru a sprijini nivelul prețurilor de vânzare, care, totuși, scade continuu.

Alți doi factori vor reduce costul microcalculatoarelor și mobilelor pentru utilizator. Prima este apariția unei piețe la mâna a doua. Pentru cele mai multe dintre scopurile posibile ale utilizatorului comun, cred că pot estima la maxim cinci ani durata de utilizare a unui microcalculator înainte de uzura sa și la trei ani perioada de uzură morală acceptabilă pentru utilizatorul specializat și exigent. Cu alte cuvinte, odată ce piața va ajunge la maturitate, adică înlocuirea va prevala, sectorul pieței la mâna a doua va practica prețuri mai degrabă simbolice. Această situație este fără precedent cu excepția sectorului auto: ca regulă generală, folosiți un televizor sau o mașină de spălat până când se defectează iremediabil și cumpărați mai degrabă un produs nou.

© Gérard Klein

Titlul original : „Le Problème de Turing”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

 

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului „Flashback” (2011) de Dan Simmons

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului.

Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF.

I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie :

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

534 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.