REVISTA NAUTILUS / Articole / Problema lui Turing (V)

Problema lui Turing (V)

Gérard Klein • 14:10 - 01.06.2015 • 

Și desigur, trebuie menționat domeniul conex al jocurilor video, derivate din informatică, în cazul cărora reprezentările viitorului (dar care viitor ?) sunt de asemenea larg răspândite. Dacă insist asupra acestor fenomene este datorită faptului nu au nimic absolut cauzal: „graphic designerii” se pot preocupa la o adică de vazele de flori sau de pura abstractizare, iar unii o și fac; iar video-jocurile ar putea favoriza universuri pseudo-medievale, și există și așa ceva. Dar impresia rămâne puternică și prevalentă că ordinatorul reprezintă viitorul, că reprezentarea viitorului înseamnă science fiction, computerul fiind o fereastră în viitor deschisă și descrisă de știință și de ficțiunea scientistă și că viitorul începe azi sau cel puțin mâine dimineață.

În cele din urmă, nu voi insista asupra prezentarea site-urilor de pe net care împrumută direct sau indirect din imaginile science fiction-ului, recurgând la o imagistică atât de banalizată încât originea adevărată pare aproape uitată.

Din punct de vedere istoric, singura asociere pe care am putea-o enunța și care a fost, uneori, menționată este aceea dintre micro-informaticieni și radioamatorii de la începutul secolului XX. Dar diferențele sar în ochi imediat: radioamatorii nu se puteau baza pe o extinsă literatură existentă (deși a existat o presă și chiar o literatură de specialitate) și au fost repede marginalizați social.

Este exact opusul a ceea ce s-a întâmplat în domeniul micro-calculatoarelor. Așa că evident le doresc informaticienilor să continue să viseze și să citească science fiction, dar, ca oricare cititor valoros al genului, să traseze mai riguros linia dintre imaginar, posibil și realitate. Tocmai din cauza puterii sale de a sprijini o creație simbolică ale cărei lumi virtuale nu sunt altceva decât o ilustrare pueril-bâlbâită, informatica incită mai degrabă confuzia decât precizia și, prin urmare, necesită un efort deosebit de luciditate.

Romanul care conchide cel mai bine din punct de vedere simbolic momentul de răscruce – presupunând că va exista așa ceva – este, probabil, romanul lui Harry Harrison și Marvin Minsky, „The Turing Option” (1992).

Marvin Minsky (n.1927) este unul dintre fondatorii disciplinei „inteligenței artificiale” și, probabil, unul dintre cei care a vehiculat cel mai mult acest termen (în opinia mea, unul inadecvat și nesustenabil, dar bine calculat pentru impactul și eficacitatea sa media). [Nota traducerii : savantul și informaticianul american John McCarthy (1927-2011) a inventat termenul de „inteligență artificială”și l-a folosit prima dată în 1956 în decursul unei conferințe de la Dartmouth College, Hanover, New Hampshire, S.U.A.]

Harry Harrison (Henry Maxwell Dempsey : 1925-2012) este un autor american de science fiction amintit mai degrabă prin romanul său „Make Room! Make Room!” (1966) care a servit drept scenariu filmului „Soylent Green” (1973) al regizorului Richard Fleischer.

În „The Turing Option”, un fel de technothriller având acțiunea situată în viitorul apropiat (în 2022), Marvin Minsky și-a dezvoltat ideile asupra viitoarei societății umane, „The Society of Mind”, aceea a inteligenței care s-a dezbărat de suportul biologic. Punctul singular al romanului reprezintă proximitatea cu ceea ce mie mi se pare o utopie foarte îndepărtată, „inteligența artificială”. În acest roman ca și în alte câteva, iminența apariției „inteligenței artificiale” pare o fatalitate. Dar așa ceva este tipul de retorică pe care o întâlnim frecvent în tabloide și în mass-media senzaționalistă. Și faptul că Marvin Minsky a considerat util să colaboreze în scrierea unui roman science fiction pentru a-și promova ideile mi se pare simptomatic.

În cele din urmă, nu mă sfiesc să menționez că în ceea ce privește conceptul de „inteligență artificială”, „Destination: Void” (1966), romanul unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani SF, Frank Herbert, roman a cărei primă versiune datează din 1965 (ca nuvelă cu titlul „Do I Wake or Dream?”, în revista Galaxy în august 1965), este unul fundamental.

În ceea ce privește cea de-a patra perioadă care începe cu anii 90, voi fi mai precaut, nici măcar fiind sigur că cea de a treia este de fapt finalizată. Cu excepția proiectării vreunui exercițiu de science fiction, este dificil de a decide în prezent etapele evoluției informaticii. Dar noi reprezentări ale tehnologiei informației, ale calculatoarelor, ale inteligenței artificiale și relațiile dintre toate aceste elemente și societățile umane și indivizii propriu-ziși sunt acum teme ale science fiction-ului. Se pot identifica cu ușurință rădăcinile tuturor acestora pentru că tind să conveargă, să înceapă să formeze un întreg în acest univers cultural colectiv care caracterizează science fiction-ul.

Această cea de a patra perioadă a fost caracterizată de interfețele neuroelectronice, echivalența om-calculator, grefa umană dintre mașini și rețele, slăbirea sau dispariția diferenței dintre inteligența naturală și artificială. Complementaritatea, fuziunea, substituția sufletului omului cu suporturile inteligenței artificiale va deveni comună, chiar inevitabilă ?

Voi menționa mai mulți autori și opere fără a pretinde că sunt exhaustiv, ci dimpotrivă.

E vorba în special de Dan Simmons, care în seria sa „Hyperion” descrie un viitor îndepărtat și în cadrul acestuia conflictul și, în final sinteza osmotică dintre umanitate și imense inteligențe artificiale.

Va urma.

© Gérard Klein

Titlul original : „Le Problème de Turing”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului „Flashback” (2011) de Dan Simmons

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului.

Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF.

I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie :

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

805 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.