REVISTA NAUTILUS / Articole / Problema lui Turing (IX)

Problema lui Turing (IX)

Gérard Klein • 13:41 - 02.10.2015 • 

Credeți cumva că tehnologia informației nu afectează societatea umană? Nu numai că eu nu cred așa ceva, dar am suspiciunea că retorica obișnuită ascunde probleme mult mai mai îngrijorătoare. Mă voi rezuma numai la două aspecte.

Capitalismul liberal, sau dacă preferați „economia de piață” – deși cele două concepte nu se suprapun – care guvernează Terra din punct de vedere economic, poate supraviețui noilor tehnologii? În mod similar, relativele noastre democrații și contractul social implicit și explicit, pot rezista oare tăvălugului schimbărilor?

Tehnologia informației plecând de la comunicarea dintre două mașini, este parte constitutivă a monopolurilor. Apariția rețelelor nu face decât să întărească această tendință. Iar tendința rezultă mai puțin din capacitatea intrinsecă a monopoliștilor post-industriali și mai degrabă datorită cererii de standarde comune și durabile. Performanța sistemelor de operare și a respectivelor aplicațiilor rămâne secundară prin raport cu anterioritatea lor și vastul domeniu de exploatat, adică însăși întreaga umanitate. Efectul de oportunitate reprezintă totul și gradul de penetrare al pieței devine principalul factor de creștere. Cu alte cuvinte, cel mai puternic tinde să devină din ce în ce mai puternic până la stabilirea unui monopol absolut.

Acest lucru este ușor de înțeles. Dacă utilizați un calaculator, nu numai că sunteți capabili să vă recitiți fișierele, dar puteți și partaja orice documente. Ceea ce implică utilizarea de către prietenii voștri de alte calculatoare având programe compatibile cu ale voastre. Problema este că orice software nou și mai eficient trebuie să lupte pentru a se face cunoscut și utilizat față de altele care au devenit standard. În plus, este penibil să trebuiască să reînveți proceduri și comenzi.

La modul general, interfețele și formatele nu se pot decât uniformiza, ceea ce înseamnă că oricine controlează softurile cele mai utilizate constituie în mod natural un cvasi-monopol. Asistăm la fenomene de tip darwinist („struggle for life”) între entități macro-economice care încearcă să se devoreze și fagociteze.

Eu unul nu sunt convins că Bill Gates a demonstrat vreodată vreun anumit geniu, singura-i caracteristică elocventă este cea de infailibil imperialist economic. Pur și simplu, Gates s-a nimerit să fie la momentul potrivit și s-a trezit cu un cvasi-monopol virtual, sforțându-se în mod evident să-și consolideze businessul, repetând povestea IBM-ului petrecută cu treizeci de ani mai devreme.

Darwinismul feroce propriu tehnologiei informației nu este vreo noutate.

Acest tip de darwinism economic a caracterizat introducerea fiecărei tehnologii a erei industriale, căile ferate, distribuția energiei electrice, telefonia, alimentarea cu apă și gaz, iar la sfârșitul secolului trecut apărea așa-numita teorie a monopolurilor naturale. Proprietarii acelor rețele, publice și private, nu au devenit totuși stăpânii lumii deși au profitat la maximum de pe urma monopolizării.

Din fericire pentru noi toți, monopolurile s-au izbit pe teren propriu de alți concurenți, iar finalul a constat în demantelarea lor de către legiuitori care au dorit să mențină liberalismul și concurența pe o piață liberă, sau au fost naționalizate, astfel fiind plasate, cel puțin în principiu, sub control, democratic sau totalitar-etatist. În revanșă, nu este sigur că monopolurile tehnologiei informației se vor ciocni în decursul triumfalei lor ascensiuni cu adversari de dimensiunea lor: prelucrarea informațiilor este un serviciu final; nu are concurenți, transcende statele naționale și granițele, și, prin urmare legile acestora; controlul integral de către stat al procesării informației mai degrabă ar crea probleme decât să rezolve vreuna și ar însemna sfârșitul liberalismului într-o zonă esențială și instituirea unui monopol privat.

Liberalismul economic poate fi atacat pe alt teren, cel al proprietății, și în primul rând mă refer la dreptul de autor, care are o importanță deosebită într-o societate informațională.

Tehnologiile informaționale au deschis calea copierii generalizate (a furtului generalizat?) deoarece reproducerea digitală se face fără pierderi și la costuri energetice neglijabile.

Va urma.

© Gérard Klein

Titlul original : „Le Problème de Turing”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului „Flashback” (2011) de Dan Simmons

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului.

Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF.

I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie :

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

516 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.