REVISTA NAUTILUS / Articole / Problema lui Turing (IV)

Problema lui Turing (IV)

Gérard Klein • 7:52 - 06.05.2015 • 

Mi se pare util să accentuez următoarele trei puncte:

William Gibson, spre deosebire de cele mai mulți dintre predecesorii săi, cu excepția lui John Brunner, a început să descrie un univers apropiat și realist (în sensul unui realism naturalist à la Zola), care a abolit ruptura obstinat existentă în science fiction între prezent și „grandiosul” viitor. Ni se creează impresia că suntem deja parțial în acel viitor apropiat sau cel puțin putem s-o credem. Dintr-o dată, descrierile lui Gibson de mașinării și rețele, care sunt cel puțin sumare, în orice caz la început, capătă o concretețe nejustificată prin vreun detaliu tehnic.

Informaticienii și, în general cercetătorii din domeniul micro-calculatoarelor s-au recunoscut pe scară largă în acest model ficțional, fără îndoială din cauza conotațiilor romantice, acelea ale eroului solitar cufundat într-un labirintic sistem urban întrețesut prin ecranele și interfețele sale care s-au grăbit să apară ca fiind iminente, și care au fost realizate efectiv, mai mult sau mai puțin de-a lungul liniilor unor vagi indicații furnizate de Gibson și alți autori;

atunci când a scris primele sale povestiri și până la sfârșitul anilor optzeci, William Gibson nu avea așa cum a mărturisit niciun fel de cunoștințe de specialitate, nu atinsese niciodată un calculator și utilizase doar o convențională mașină de scris pentru toate textele lui.

Ceea ce este remarcabil aici este juxtapunerea ignoranței – sau a nevinovăției – dar, de asemenea, și prezența sensibilității și inteligenței lui Gibson, pe de o parte, și existența unui public specializat care s-a recunoscut în universul acestei inocențe și care a crezut că putea astfel să-și citească viitorul. Astfel, din lumea fabulatorie a lui Gibson și a altor autori, s-a popularizat în rândul maselor largi prefixul „cyber”, provenit din termenul de „cibernetică/cybernetics” inventat în 1948 de Norbert Wiener (precum mai înainte termenul „cyborg” – prescurtare de la „cybernetic organism”/organism cibernetic, cuvânt inventat în 1960 de Manfred Clynes și Nathan S. Kline) și preluat de scriitorii de science fiction, termen care a cunoscut și cunoaște o extraordinară răspândire jurnalistică și chiar filosofică. Rețineți, totuși, că în 1973, autorul SF francez Michel Jeury a folosit termenul „infosferă” pentru a se referi la același lucru precum William Gibson (cyberspațiu).

Ceea ce caracterizează deceniile optzeci-nouăzeci, este evident, explozia microinformaticii care schimbă complet recrutarea sociologică a cercetătorilor IT, a informaticienilor, a forței de vânzări IT, a specialiștilor în întreținere și reaparații, a autorilor de software, a graphic designerilor, a utilizatorilor domestici, etc. De asemenea, prezența simultană a unei inextricabile interpenetrări între diferitele discursuri, acelea ale cercetătorilor, ale savanților, ale popularizatorilor științei, ale mass-media, reale sau fictive. Nu voi avea cruzimea să citez din sibilele grandiosului viitor generalizat-informațional dar sunt convins de prea multe ori  s-au rezumat au citi viitorul doar prin intermediul science fiction-ului, și asta nu este cea mai proastă sursă. Gândiți-vă la delirurile puternic mediatizate în privința cybersexului și temerile exprimate de cei mai stimabili moraliști din mass media cu privire la viitorul relațiilor dintre sexe, relații considerate ca fiind distruse deja, de fapt indivizii respectivi știind mai puțin despre acest subiect decât cei mai ignoranți dintre fanii SF.

Recrutarea sociologică a unor practicieni IT tineri, îndeosebi de de sex masculin, de formație tehnică, convinși de posibila lor ascensiune socială într-o piață a muncii de multe ori în regres, a coincis aproape exact cu profilul cititorilor de science fiction. Sau a coincis atât de mult încât aproape toți informaticienii (în sens larg) pe care i-am întâlnit erau și cititori de SF. Deși oamenii de știință, inginerii și tehnicienii sunt adesea cititori de science fiction, niciodată juxtapunerea nu a fost atât de precisă. Prin urmare, și penetrarea considerabilă a ideilor și imaginilor science fiction-ului în universul informaticii. E ca și cum maculatura western ar fi cauzat o populație masivă de văcari educați. Este suficient să citiți editorialele a numeroase reviste dedicate tehnologiei informației și destinate unui public mai mult sau mai puțin larg.

Întrepătrunderea dintre practică si ficțiune a avut loc de asemenea spontan în două domenii în care informatica a jucat un rol decisiv. În primul rând, în domeniul creării de noi imagini cu ajutorul calculatoarelor, domeniu botezat de Dominique Martel cu un cuvânt frumos care nu a avut norocul pe care îl merita cu prisosință, „pixelism”. Pentru că am participat la organizarea unor expoziții dedicate acestor artiști „pixeliști”, cunosc ponderea decisivă, și de multe ori excesivă, a imageriei SF în operele lor. Să remarcăm că deși universul informaticii, micro-informaticii și a rețelelor informatice rămâne în mare parte o lume a bărbaților, prezența femeilor în domeniul graficii pe calculator este impresionantă și, probabil dominantă în viitor.

Va urma.

Titlul original : „Le Problème de Turing”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului „Flashback” (2011) de Dan Simmons

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului. Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF. I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

746 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.