REVISTA NAUTILUS / Articole / Problema lui Turing (I)

Problema lui Turing (I)

Gérard Klein • 15:20 - 01.02.2015 • 

Cu mult înainte de realizarea lor concretă, două mari tehnoștiințe demonstrează relația specială cu science fiction-ul: tehnologia spațială și informatica. În cazul primei, de la mijlocul secolului trecut (Jules Verne, „De la Pământ la Lună”, 1865), cucerirea spațiului a fost cântată și descrisă, uneori în detaliu, de scriitori. Dacă viziunile acestea prospective nu i-au învățat prea multe pe oamenii de știință și pe ingineri, i-au ajutat în schimb în conceperea unei mistici a explorării spațiale. Acest entuziasm a jucat un rol în motivarea cercetătorilor și în sprijinul unei părți a opiniei publice pentru proiecte a căror rentabilitate civilă nu a fost și nu este evidentă și a căror inteligibilitate nu a fost de la început clară pentru armată. Un număr de figuri importante ale tehnologiei spațiale – începând cu Werner von Braun – au recunoscut această filiație și datorie.

Vom încerca să vedem ce a reprezentat science fiction-ul pentru informatică sau mai degrabă pentru tehnologia informației în sensul cel mai larg. Dar relația dintre science fiction și informatică este mai profundă și mai apropiată decât cu alte domenii, așa cum voi arăta în continuare conturând doar schematic povestea: mai profundă pentru că science fiction-ul a îmbrățișat, și uneori, devansat evoluția, curenții și moda informaticii reale; mai restrânsă, pentru că science fiction-ul a creat adesea reprezentările și vocabularul practicienilor acestei științe.

Pe scurt, istoric vorbind s-a manifestat o alianță suprinzătoare între science fiction și tehnologiile informaționale, o complicitate de departe cea mai strânsă în comparație cu celelalte tehnoștiințe provenite din perioada celui de al Doilea Război Mondial, tehnologia spațială și biotehnologiile.

Desigur, pentru a acoperi întregul domeniu al reprezentărilor viitorului legate de informatică, ar trebui de asemenea evocate articole științifice (precum celebrul test al lui Turing privind inteligența mașinii (1)), promisiunile și așteptările transmise prin mediile de popularizare ale științei și, de asemenea, pe cele derivate, colportate și întreținute de presă și mass-media. Evident, toate aceste domenii nu pot fi abordate aici, dar vreau să reiterez faptul că relațiile dintre aceste domenii, și anume realitatea realizărilor, expresia așa-zis savantă sau cel puțin informată, și ficțiunea declarată, au fost și rămân mai profunde și mai numeroase în domeniul informaticii decât oriunde în altă parte.

Mulți jurnaliști și chiar și mai mulți gânditori au căutat și preluat sursele inspirației lor anticipative și prospective (dar rareori mărturisind) în science fiction, ca și cum ar fi fost profetică, ca și cum ar fi prefigurat realmente viitorul.

Analiza și genealogia textelor SF arată de-a lungul unei vaste istorii, contaminarea și confuzia aproape permanentă între creații imaginare, legitimizate prin ele însele pe de o parte, iar în al doilea rând anticipările și prognozele raționale bazate pe extrapolări acceptabile sau silogisme comerciale, uneori pentru obținerea de resurse, ceea ce nu este fundamental diferit față de atitudinea omului de știință. Această confuzie, involuntar și susținută, sau deliberată și exploatativă, merită o atenție deosebită deoarece este bogată în învățăminte pentru trecut, dar și pentru viitor.

Imaginația frenetică și extrapolarea rațională sunt inextricabil îmbinate. Cel puțin aici se manifestă efectul acumulării dorințelor individuale și colective. Acest lucru este un motiv suficient pentru a lua în considerare așteptările trecutului și relația lor cu prezenta realitate, și, probabil, chiar mai mult pentru a discuta cu mai multă simpatie decât neîncredere, anticipările de astăzi ale următorului mileniu.

Îmi propun aici de a studia tema informaticii în science fiction în decursul a patru epoci. Nu voi face abuz de etalare a unor titluri preferând să mă limitez la câteva, dar acestea emblematice.

Va urma.

Titlul original : „Le Problème de Turing”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului Flashback (2011) de Dan Simmons

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului. Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF. I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

679 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.