REVISTA NAUTILUS / Articole / Predicţia punctelor „v”: omenirea se va muta într-un calculator!

Predicţia punctelor „v”: omenirea se va muta într-un calculator!

rares_iordache • 0:14 - 01.10.2010 • 

Mergând pe firul psihoistoriei mecanismele predicţiei devin aşa de fin calibrate încât orice fel de conduită umană este estimată cu precizie. Speculaţiile şi constructele sf vor lăsa loc unor afirmaţii în toată regula. Când voi analiza din ipostaza de psihoistoric configuraţia viitoară a societăţii, lumea se va cutremura. Este nevoie acum de o predicţie, datorită punctului „v” în care a ajuns omenirea, iar privirile se vor îndrepta spre viitor. Sarcina nu este deloc uşoară, însă exactitatea acestei ştiinţe mă va conduce către un răspuns valid. Întâi de toate, primul punct „v” s-a consumat deja, cu toate că aspectul său induce nesaturare. Ne aflăm în starea de detensionare pe urmele punctul celui de-al doilea prag „v”. Ştiinţa a câştigat din ce în ce mai mult teren, iar punctul culminant al primului „v” a fost: acceptarea de către oameni a minunăţiilor ei sau întoarcerea la natură. Cum este evident şi cum au prezis şi alţi psihoistorici, ne aflăm în acest punct când ştiinţa este peste tot, roboţii ne-au invadat vieţile în aşa mod încât suntem dependenţi de ei.

Savanţii au descoperit recent gena prostiei, pe baza unor experimente efectuate în laborator. RGS14  este responsabilă, se pare, de poticnirile intelectuale ale unor oameni, iar suprimarea acesteia ar conduce teoretic la acumularea de cunoştiinţe noi mult mai rapid şi la capacităţi de analiză superioare. Savanţii au şi demonstrat  faptic deja acest lucru, primul subiect reuşind să citească o carte de filosofie, Gilles Deleuze: Anti-Oedip. Capitalism şi schizofrenie, în doar şase ore.

Vulcanologii au reuşit să prezică cu ajutorul unui super-computer o nouă erupţie a muntelui Krakatau din Indonezia. Vulcanul stă liniştit din 1883 când a făcut praf insula şi a acoperit cerul cu norul de cenuşă pe aproape toată suprafaţa globului pământesc. Experţii au confirmat că pe data de 29 februrie 2011 vulcanul se va trezi.

Când toată omenirea se minuna în faţa ştiinţei şi tehnologiei a venit momentul…momentul să facă pasul decisiv acolo. Toţi erau conectaţi şi dependenţi, însă aşteptau ceva, le lipsea ceva. Nu venise încă timpul să părăsească această lume.

Hari Seldon a fost primul care s-a folosit de psihoistorie pentru a prezice destinul omenirii pe o perioadă lungă de timp. Exactitatea estimărilor sale s-a făcut văzută în momentele de cumpănă când soarta omenirii atârna de o decizie sau o de o clipă. Toţi ştiau că trebuie să dea curs planului Seldon, însă într-un târziu au aflat numai de existenţa a două fundaţii constituite încă de la început. Acum a venit cel de-al doilea moment al crizei: omenirea stă faţă în faţă cu ştiinţa şi tehnologia! You are connected now!

Avatarul reprezintă faţa cu care „circulă” subiectul în realitatea virtuală, dar ceea ce este mai important este faptul că eul îşi doreşte pătrunderea în virtual. Obiectul fantasmat este cel dorit, iar această fantasmare este una surprinsă la nivel colectiv. Dorinţa se realizează în absenţa obiectului, iar esenţa ei este absenţa însăşi. Funcţionalitatea ei survine din faptul că producerea se realizează în absenţa obiectului şi că aceasta, dorinţa, potenţează fantasmarea obiectului însuşi. Eul va începe să joace un rol dublu: el este cel care îşi proiectează dorinţa, devenind în momentul constituirii în virtual obiectul fantasmării!

În cazul multora care au intrat în acest sistem, avatarul creat a devenit deja mai important decât propria existenţă din viaţa reală. Treptat se poate ajunge la un astfel de nivel în care să nu existe diferenţe esenţiale sau hotare despărţitoare absolute între existenţa trupească şi simularea prin intermediul computerului. Realitatea virtuală va căpăta, dacă nu deja a şi făcut acest lucru, aspecte mitologice, ea însăşi fiind un fel de mitologie. Ce anume este de ales: realul sau realitatea virtuală? Aceasta a devenit întrebarea esenţială a noului moment “v”. Realul a fost într-un mod iremediabil pierdut, iar distingerea dintre real şi simulare nu mai este practic posibilă. Nu se mai poate cunoaşte cu exactitate ce anume este autentic: cel care priveşte, tastează la computer sau cel din computer efectiv. Cine este cel care priveşte: omul priveşte către maşină sau computerul îl priveşte pe el?

Ray Kurzweil a anunţat că a reuşit să creeze un computer care tocmai a depăşit puterea minţii umane, estimată la 10 la puterea 14. Conform predicţiilor savantului computerul ar trebui să se trezească la conştiinţă, ar trebui să gândească pe propriile sale puteri.

Computerul poate „privi”, căci are o capacitate mai mare decât cea dezvoltată de mintea omului. Când îi dai o anume comandă, acesta o duce la capăt personalizată, iar tu eşti mulţumit, căci nu poţi sesiza schimbarea datorită limitei minţii tale. Alegerea din acest punct este una a forţelor intelectuale, puterilor procesării şi a proiecţiei dorinţelor. Remarca „Nu mai ţinem minte cine a început, însă ştim că noi am fost cei care au pârjolit cerul” va deveni tot mai apăsătoare. Maşinile vor găsi soluţii, dacă vor dispune de conştiinţă, însă acesta va fi cel mai critic moment pentru omenire: ea va putea găsi?

Savanţii din informatică au descărcat primul creier într-un computer integral. Pe baza scanărilor complexe la nivelul tuturor sinapselor aceştia au reuşit să cartografieze întreg cortexul într-un program de calculator. Simularea creirului „gândeşte” întocmai precum o face subiectul real.

Refuzul realităţii pare o alegere perfect argumentată şi logică, ţinând cont de faptul că omul se va putea simula într-un calculator, neavând nevoie de corpul său fizic.  Ce se va putea concret face? Se vor putea trimite miliarde de nanoroboţi să ocupe poziţii pe fiecare fibră nervoasă provenind de la simţuri. Dacă opţiunea subiectului este de a rămâne în realitatea – realitate, atunci aceştia nu vor face nimic. Dacă subiectul va dori să păşească în realitatea virtuală, atunci ei suprimă impulsurile venite de la simţurile noastre şi le înlocuiesc cu cele primite din mediul virtual. Astfel, realitatea virtuală va putea fi generată din interior, fiind posibilă recreerea tuturor simţurilor. Este mai mult decât s-ar fi putut aştepta omenirea. În locul avatarului construit şi trăit din exterior, omul va putea să trăiască efectiv în lumea virtuală, lipsit de corp. Beneficiul prim al unei astfel de achiziţii este evident: prelungirea vieţii şi extinderea posibilităţilor oferite de realitate. După ce toată lumea se va bucura de minunăţiile tehnicii, va veni timpul celui de-al treilea prag “v”, depistat cu ajutorul psihoistoriei: dorinţa lumii virtuale. Simţindu-se astfel în noile roluri, oamenii nu vor mai dori să revină la realitate, îşi vor dori să rămână virtuali şi simulaţi. Nici corpul nu le va mai lipsi, când vor da de noile experienţe necunoscute până atunci. În spaţiul virtual vor avea parte de orice fel de simulare care va fi transmisă minţii lor, totul petrecându-se ca şi cum ar fi fost trăit în realitate. Aici se vor întâlni cu “conştiinţele” maşinilor, iar interferenţele vor conduce la o luptă pentru supremaţie. Computerele nu se vor rezuma numai la atât: acestea vor pune la cale invadarea realităţii, acesta fiind de altfel scopul prim al acţiunilor lor. Un război al invadărilor: omul va renunţa la realitate pentru a pune stăpânire pe virtual, în vreme ce computerele trezite vor dori să-şi păstreze supremaţia pe acest tărâm, ţintind concomitant invadarea realului.

Totul este un angrenaj al unei serii fără număr de maşini. Principala problemă a oamenilor în lupta pentru ocuparea virtualului va fi aceea că maşinile-server care găzduiesc acest câmp sunt controlate direct de către computere. Singurele arme la îndemână vor fi viruşii informatici. Într-o astfel de lume realul va deveni practic o utopie, dar o utopie care nu se mai înscrie, în tărâmul posibilului, la care se poate visa aşa cum visezi la un obiect pierdut.

Soluţiile vor sta în predicţii, căci estimările lui Hari Seldon au condus implicit la un plan Seldon care trebuia urmat fără abatere. Condiţiile normale conduc la precizia predicţiei, însă nu pot presupune care ar fi consecinţele apariţiei anumitor devieri.

O simulare în computer:

Dorinţa de a atinge matricea este dorinţa de a trăi matricea sau de a fi matrice pentru ceva anume, însă aspectul esenţial este că nu ştim ce este de fapt această matrice. Sunt o copie infidelă, iar acesta trebuie să fie lucrul care ar trebui să mă mulţumească cel mai mult: că am copiat esenţialul. Simularea îmi pare a fi ceva parcă de dorit, parcă necesară.

Există o anomalie în sistem…

Predicţia presupune o anumită algoritmicitate bazată pe modul însuşi de funcţionare mecanic al creierului. Schemele sunt trasate şi identificate rapid, iar pe baza lor se poate realiza estimarea. Însă ce se întâmplă când trebuie să îmi canalizez atenţia spre o simulare. Predicţia actului unei maşini este o reuşită prin prisma respectării principiului algoritmicităţii, însă nu acelaşi lucru se poate spune despre simularea creierului uman. Aceasta este o etapă superioară din punct de vedere al inteligenţei persoanei reale, care îşi eliberează toate funcţiile creierului estompate în realitate. Corpul trebuie ajustat pentru a putea face faţă minţii umane.

Anunţul unui portal

Noile tehnologii aduc cu sine sfârşitul umanului, ele fiind virusul din sistemul realităţii. Umanitatea însăşi nu dispune de anticorpi împotriva tehnologiei, văzută ca un mecanism de dez-umanizare. Umanitatea este virusată de „aberaţiile” ştiinţei şi tehnologiei care nu fac altceva decât să conducă omul către un fel de deadline al său. Nu mai există niciun fel de integrare sau re-asamblare a umanităţii în contextul  epuizării sale sau a diluării sale în tehnică.

Ne dorim să devenim virtuali, deci situaţi dincolo de omenire!

3325 vizualizari

Un comentariu

  1. […] Predicţia punctelor „v”: omenirea se va muta într-un calculator! […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.