REVISTA NAUTILUS / Articole / Planetele rapace (XIII)

Planetele rapace (XIII)

Jean-Pierre Laigle • 7:53 - 06.05.2015 • 

Adrian Rogoz contrapune jefuirii unilaterale a planetelor fraternitatea interplanetară. Planeta Mrina (Marte), a ajuns la vârsta înțelepciunii, o garanție a unei civilizații fără război și fără clase. Locuitorii Mrinei au creat pe suprafața planetei canale de distribuție a apei, dar nu mai sunt capabili să compenseze pierderea acesteia. Culme a ghinionului, America le trimite un prim proiectil nuclear care explodează, și apoi altele pe care reușesc să le deturneze. Dar mrinienii nu pot împiedica o flotă astrală să asolizeze. Din fericire, între timp, tot Pământul a devenit comunist și omenirea le oferă mrinienilor lichidul atât de prețios provenit din calotele polare terestre și care este transportat în gigantice cisterne spațiale. Unui mrinian sceptic în fața enormității acțiunii de întrajutorare, liderul expediției terestre îi răspunde : „În comunism, tot ceea ce înnobilează universul este posibil.”

Punem pariu că în viziunea unui autor occidental contemporan, mrinienii – poate comuniști, dar în niciun caz pașnici – ar fi sifonat apa Terrei și că America – principala putere militară ar fi răspuns nuclear. Povestea s-ar fi încheiat probabil prin devastarea a cel puțin a unei dintre planete. Într-adevăr, lumea „liberă” n-a utilizat SF-ul pentru a-și descrie „pacifismul” de cealaltă parte a cortinei de fier.

Textul acesta propagandistic-comunist, „Planeta Mrina în alarmă” (tradus în cel puțin trei limbi est-europene) oferă o imagine nerealistă a comunismului, sau în mod voit una naivă și angelică și este revelatoriu pentru îndoctrinare și/sau spălarea totalitară a creierului, propagând „umanismul marxist-leninist” la care mase exploatate sau chiar părți dezanăgite ale unor elite au putut să adere sincer. Un asemenea text se opune radical, de exemplu, cinismului incredibil unui A. Hall sau ultra-liberalismului miop care justifică darwinismul social caricaturizându-l și asimilând indivizii cei mai adaptați „luptei pentru existență” cu privilegiații și recuperând mitologia creștină a lumii împărțite pentru totdeauna în caste ereditare neo-feudale.

Și-a imaginat vreodată SF-ul din țările comuniste jefuirea de către lumi bogate și dezvoltate a resurselor unora sărace și înapoiate ? Să recunoaștem că transpunerea exploatării lumii a treia în cheie sefistică ar fi fost cu adevărat interesantă dacă ar fi descris și acțiunile imperiilor sovietic și chinezo-comunist care au avut și au, de asemenea coloniile și sateliții lor.

Dar comparația între abordarea SF-ului din Est și cea a SF-ului din Vest ar fi fost și este edificatoare… Ca mărturie, putem compara viziunea pacifistă a lui Ivan Efremov (1907-1972) prezentată în nuvela „Cor Serpentis” (1959) față de aceea a povestirii „First Contact” (1945) de Murray Leinster (1896-1975) și modul în care autorul american exploatează și accentuează paranoia xenofobică. Adrian Rogoz i-ar fi aprobat cu siguranță pe O. Pares și G.O. Smith care au pacificat tema contactului cu extratereștrii.

Tema planetelor rapace prefigurează natura și caracterul eminamente prădător al ultra-liberalismului ? Ar fi putut, și o astfel de abordare ar fi fost și este o mărturie în privința exploatării frenetice a resurselor naturale, exploatare care a devenit un sistem de guvernare și o doctrină economică. Imaginați-vă că am fi nevoiți să ne regenerăm biosfera degradată importând oxigen și/sau apă în detrimentul unei lumi locuite sau nu. Sau că o corporație interstelară jefuiește niște extratereștri de un element esențial pentru a face profituri în altă parte. Sau recurgând, de ce nu, la furturi inter-temporale ? Toate acestea sunt cu siguranță, variante ale modelului original al temei, dar cel puțin sunt unele actualizate. Ultima reînnoire a temei provine din anul 1952, dar „Planet Mender” (George O. Smith) a făcut prea puțină școală. Douăzeci de ani mai târziu, „The Gods Themselves” (Isaac Asimov) a fost tradus, dar nu suficient de semnificativ pentru a populariza acest roman.

Rară și puțin diversificată, tema planetelor rapace nu merită uitarea în care se ofilește. După debuturi de multe ori mizerabile, a produs și texte excelente (J. Williamson și George O. Smith), romane interesante în categoria lor (H. Suquet, E. Hamilton și I. Asimov) și o capodoperă de Jacques Spitz. Tema poate totuși înflori din nou – chiar exuberant – dacă autori, graficieni sau regizori vor dori să-i cultive potențialul.

Sfârșit.

© Jean-Pierre Laigle

Titlul original : „Les planètes pilleuses”.

Traducere de Cristian Tamaş.

Eseul este tradus și publicat cu acordul autorului. Îi mulțumim.

Jean-Pierre Laigle este unul dintre multele pseudonime (Constantin Gavriski, Karlheinz Debon, Marie-France Kubilius, Rémi Maure, Remi-Maure) ale francezului Jean-Pierre Moumon (născut în 1947, la Toulon), autor, traducător, critic, eseist, editor.

A publicat romanele „Ave Caesar Imperator” (2008), „Retour à Opar” (2008), „Rendez-vous avec le destinée” (2012), o culegere de articole pe teme SF, „Planète pilleuses et autres thématiques de la science-fiction” (2013), mai multe povestiri în diferite reviste (Solaris, AOC, etc.) și antologii, printre care: „Le cité des morts“ (publicată și în limba română, în Almanahul Anticipația, 1997), „Mon journal pendant la crise“ (2011), „Terraformer la Terre“ (2011) etc. Și nu în ultimul rând, este și traducător din mai multe limbi, printre care și româna (a tradus din Vladimir Colin, Gheorghe Săsărman, Mihail Grămescu, Lucian Merișca, Alexandru Ungureanu, Rodica Bretin) pe care i-a publicat în anii 80 în revista sa Antares. (http://forums.bdfi.net/viewtopic.php?id=3053)

În CPSF Anticipația nr.7/ mai 2013, i s-a publicat articolul „Mitul lumii inframercuriene”, în traducerea Simonei Brânzaru.

Un interviu luat de Cristian Tamaș lui Jean-Pierre Moumon: http://fantastica.ro/jean-pierre-moumon-laigle-interviu/

Bibliografia lui Jean-Pierre Moumon poate fi accesată pe site-ul Noosfere :

http://www.noosfere.org/icarus/livres/auteur.asp?numauteur=-51552&Niveau=Romans

882 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.