REVISTA NAUTILUS / Articole / Pegră barocă. Un interviu cu Lucius Shepard (III)

Pegră barocă. Un interviu cu Lucius Shepard (III)

Nick Gevers • 23:22 - 02.03.2014 • 

Partea a III-a

Nick Gevers : Primele dumneavoastră două culegeri de povestiri, „The Jaguar Hunter” şi „The Ends of the Earth” sunt printre cărțile excepționale din ultimii ani și cea de a treia, „Barnacle Bill the Spacer/Beast of the Heartland”, este de asemenea impresionantă. Multe dintre celelalte povestiri ale dumneavoastră, inclusiv mai multe nuvele-cheie, sunt încă necuprinse într-un volum, aveţi vreun plan în acest sens ?

Lucius Shepard : Am scris destule povestiri noi pentru încă o culegere. Nu-mi propun să-mi adun în vreun volum povestirile neantologate anterior – cele mai multe dintre ele nu mi se par acum a fi foarte bune. Ultima mea culegere de povestiri a fost un fel de omnibus şi regret profund că anumite texte au fost incluse. În viitor, am de gând să fiu mai discriminatoriu. Am scris o serie de povestiri bazate pe experiențele avute în tinereţe despre vagabonzii trenurilor. Câteva dintre aceste texte vor fi puse între coperți de Mark V. Ziesing.Nick Gevers: Aţi publicat doar trei romane până acum, deşi aveţi şi altele în lucru sau în aşteptarea publicării. Care dintre cele trei – „Green Eyes”, „Life During Wartime”, „The Golden” –  ajung retrospectiv la nivelul aşteptărilor dumneavoastră ?

Lucius Shepard: Nici unul dintre ele. Nu le-am mai parcurs de când au fost scrise și nu am nici un fel de planuri de a face acest lucru. Nu cred că am fost capabil de a scrie un roman bun până de curând. Dacă vrei neapărat un răspuns, cred că ar trebui să precizez că „Life During Wartime” este romanul favoritul meu din cele trei, am înțeles că se consideră că ar conține ceva proză valoroasă. Chestiile pe care le scriu sunt moarte pentru mine în momentul în care-mi părăsesc masa de scris. Nu păstrez copii ale cărților mele în preajmă – mi se pare prezența lor este profund opresivă. Așa că orice judecată de valoare aş putea emite cu privire la propria-mi operă este probabil să fie una sumbră.

Nick Gevers: Dar cel de al treilea dumneavoastră roman, „The Golden”, este uimitor de intens, cu siguranţă unul dintre vârfurile ficţiunii cu vampiri şi de asemenea ambiţios şi la alte niveluri. Ce a inspirat extraordinara arhitectură a Castelului Banat ? Şi o continuare este posibilă ?

Lucius Shepard: O serie de cititori au afirmat că Banat le-a adus în minte castelul „Gormenghast”. Am citit seria lui Mervyn Peake pe când eram adolescent, și este posibil să mă influențat în vreun fel, dar nu m-am gândit la proza lui pe când scriam „The Golden”. Îmi plac pur și simplu lucrurile mari, complicate. Mai ales clădirile. Fanteziile arhitecturale ale lui Piranesi au fost principala mea sursă de inspirație pentru decorul Castelului Banat.

„The Golden” a fost de fapt un prequel pentru un roman pe care mi-am propus să-l scriu având acţiunea în Borneo. Experimentam cu manierismele unui personaj literar vetust, „vampirul”, și în cele din urmă m-am trezit că terminasem de scris o carte. Va exista şi un alt roman, dar se voi dilata un pic conceptul continuărilor. Va fi o carte cu mult mai mare, cu un decor contemporan. Nu cred că vor exista vampiri în aceasta – ceva se va fi întâmplat cu ei şi vor fi reduşi la statutul de folclor, dar care legenda va juca un rol în poveste care se va concentra într-o măsură la politica din regiune, corupția, şi tot restul. Povestea va include o casă foarte mare şi labirintică aflată în zonele muntoase din Borneo și se va referi şi la scandalul Bree-X , care a implicat corporații ce au utilizat bazine de cianurare pentru minele de aur în interiorul insulei. Cred că va fi un roman fantasy fără elemente obişnuite de fantezie.

Nick Gevers: După o pauză în carieră dumneavoastră literară la sfârşitul anilor nouăzeci, aţi reluat scrisul cu o succesiune de noi şi puternice nuvele SF și horror – „Crocodile Rock”, „Radiant Green Star” și „Eternity and Afterward”, ultimul fiind o odisee prin iluzoriul dar realul paradis și iad dintr-un club de noapte moscovit, cu siguranță se numără printre cele mai relevante opere ale dumneavoastră. Mai aveţi şi alte proiecte SF sau fantasy în minte, în plus faţă de „The Grand Tour” ?

Lucius Shepard: Aș dori să scriu un roman science fantasy având acţiunea într-o Brazilie a viitorului îndepărtat, concentrându-mă asupra unei perioade de la sfârșitul și la scurt timp după un război foarte lung. Scrierea romanului „Life During Wartime” a fost extrem de frustrantă pentru mine. Am vândut romanul ca pe o carte de science fiction cu titlul de „Psiderweb”. În cele din urmă a fost publicat ca un roman mainstream. Am fost forțat să-l rescriu, și, ca urmare romanul este un hibrid, deloc ceea ce mi-am dorit sau intenționat. Aş dori să compensez asta utilizând trama romanului pe care îmi propusem iniţial să-l scriu, o carte care va reflecta orice evoluţie obţinută ca scriitor. Această carte dacă o voi scrie, va fi mult mai fantastică în privinţa decorului și caracterizării. Dar se va ocupa în principal cu psihologia unor soldați .

Lucrez, de asemenea, spre surprinderea mea , care lucrează la un poem epic science fantasy desfăşurându-se într-un viitor îndepărtat al Pământului. Titlul de lucru este „Conduct”, precum cea de a zecea hexagrama din I Ching. Nu am intenţia să-l public, deși s-ar putea face o frumoasă carte ilustrată dintr-o asemenea chestie. Decorul este un extrem orient cvasi-utopic în care trecutul a fost recreat pentru a se potrivi cu imaginea prezentului creat de SUN TAI, o mașină mistică, avatarul al timpului și care a reordonat universul la un nivel cuantic .. .

“ … încât aproape tot ceea ce trebuia să se întâmple vreodată s-a întâmplat și unele lucruri care odată erau, în prezent n-au fost niciodată.”

Scriind aşa ceva poate fi interpretat ca un simptom de patologie mentală, dar mi se pare relaxant să scriu câteva rânduri pe zi și prietenei mele îi place. Copiilor de asemenea li s-ar putea părea amuzant.

Va urma.

© Nick Gevers & Lucius Shepard

Titlul original: „Lowlife Baroque. An Interview with Lucius Shepard by Nick Gevers”

Traducere de Cristian Tamaș

Traducerea și publicarea în Revista SRSFF s-au făcut cu acordul domnilor Nick Gevers și Lucius Shepard. Le mulțumim.

La editura Nemira au fost traduse volumele lui Lucius Shepard,  „Vânătorul de jaguari” (The Jaguar Hunter, traducere de Laura Bocancios, 2008 ) și „Sfârșitul Pământului” (The End of The Earth, traducere de Silviu Genescu,  2010).

Lucius Shepard s-a născut în 1947 în Lynchburg, statul Virginia, S.U.A. și a crescut în Florida, S.U.A. La doar cincisprezece ani a fugit în Irlanda la bordul unui cargobot. Lucius Shepard a petrecut mai mulți ani în Europa, Africa de Nord și Asia, lucrînd într-o fabrică de țigări în Germania, în bazarul Khan al Khalili din Cairo sau ca bodyguard în Malaga.

Revenit în Statele Unite, Shepard a intrat la Universitatea Carolina de Nord, unde timp de un semestru a fost coeditorul publicației Carolina Quarterly. S-a alăturat apoi unei formații de muzică și și-a petrecut în mare parte anii 1970 cântând rock’n’roll. A avut slujbe din cele mai diferite, de la paznic de noapte la o centrală nucleară, până la predatul limbii spaniole.

În 1980 a participat la Clarion Writers’ Workshop de la Universitatea Michigan și și-a început cariera de scriitor. Lucius Shepard a debutat în 1983 cu o povestire pentru ca un an mai târziu să își publice primul său roman („Green Eyes”). În timpul unei prelungite călătorii în America Centrală, între 1981–1982, a fost corespondent de război în El Salvador.

Povestirea sa, „Salvador” publicată în aprilie 1984 în Fantasy&Science Fiction a obținut în 1985 „Locus Poll Award for Best Short Story”, premiul „ SF Chronicle Award for Short Story” și a fost nominalizată la Premiile Hugo și Nebula. Textele sale au fost publicate în multe reviste de circulatie internationala, iar în 1985 a câștigat Premiul John W. Campbell, „Cel mai bun tânăr scriitor”.

Volumul de povestiri „The Jaguar Hunter” (Vânătorul de jaguari) i-a adus distincțiile World Fantasy Award și Locus in 1988, iar povestirea „R&R” (1986) a fost recompensată cu premiile Locus, Nebula și SF Chronicle în 1987 și a fost extinsă în cadrul romanului „Life During Wartime”, Premiul Kurd-Laßwitz, 1990. Culegerea de povestiri „The Ends of the Earth” a obținut Premiul World Fantasy în 1992. De asemenea, nuvela „Radiant Green Star”, adăugată ulterior volumului „The Jaguar Hunter”, a câștigat Premiul Locus in 2001. Nuvela „Barnacle Bill the Spacer” a câștigat Premiul Hugo în 1993 iar nuvelei sale „Vacancy” i s-a decernat Premiul Shirley Jackson Award în 2008. Lucius Shepard s-a stabilit în Portland, Oregon, S.U.A.

913 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.