REVISTA NAUTILUS / Articole / Opera spațială și imperiile galactice (IV)

Opera spațială și imperiile galactice (IV)

Gérard Klein • 19:06 - 01.02.2016 • 

În ultimii ani, cu toate acestea, au apărut noi concepte încă în mare măsură conjecturale care au renovat ideea și tema civilizațiilor galactice. Din punctul de vedere al comunicațiilor, acesta este conceptul tahionilor, particule ipotetice a căror viteză ar fi infinită și care ar fi posibil să încetinească la aproximativ viteza luminii, căpătând energie. Dacă astfel de particule – ale căror proprietăți teoretice nu încalcă principiile relativității – există și este posibil să reacționeze cu particulele pe care le cunoaștem deja, o modalitate cvasi-instantanee de comunicare ar fi fezabilă („ansiblul” Ursulei K.Le Guin).

Imperiul Galactic va avea cel puțin un „telefon intergalactic”. Unii astrofizicieni, pe de altă parte, cred că „găurile negre”, rămășițele stelelor a căror masă ar fi mai mare de cel puțin 2,5 ori față de cea a Soarelui nostru, ar putea fi „pasaje” către regiuni din afara universului nostru, în sensul relativist al termenului. Ar putea exista și „găuri albe”, prin intermediul cărora materialul absorbit în altă parte de „găurile negre” s-ar integra spațiului și timpului nostru. Și acest continuum spațio-temporal ar putea fi doar o parte dintr-un super-univers mult mai larg și mai complex.

Iar cu ajutorul acestor concepte, încă teoretice, ar fi de conceput nu numai călătoria între două puncte din univers, ci și între două perioade (de fapt, este același lucru), cu o condiție, aceea de a ieși din continuumul nostru pentru a reintra în altul, altundeva și altcândva. Și iată că imperiul galactic va fi dotat și cu un „metrou”. În mod paradoxal, mecanica cuantică sugerează că ar fi mai ușor de legat locurile și epocile mai îndepărtate ale continuumului decât cel mai apropiate. Pe distanțe scurte, metode tradiționale își vor păstra monopolul.

Prin urmare, ar putea exista deja civilizații galactice, chiar dacă nu există nici o șansă ca acestea să îmbrățișeze cu naivitate caracteristicile Imperiului Roman.

Evident, până acum au fost în zadar monitorizările galaxiei începute în anii 60 ca parte a proiectului Ozma prin care se încerca detectarea unor eventuale mesaje cosmice cu ajutorul radio-telescoapelor.

Dar așa cum nici Roma nu a fost construită într-o zi, nici contactul cu alte civilizații (poate chiar imperii galactice) nu va avea loc de azi pe mâine. Căutarea noastră poate dura câteva zeci de mii de ani – sau chiar mai mult – pentru ca umanitatea să fie capabilă să contacteze astfel de eventuale civilizații sau să devină ea însăși o specie cosmică. Și atunci va trebui să se întrebe dacă nu cumva alte galaxii, mai numeroase în universul nostru decât stelele din propria noastră galaxie – Calea Lactee – sunt locul de desfășurare al unor vaste și complexe proiecte și să viseze la o societate care poate fi cu adevărat – sau doar într-un mod provincial – cosmică.

Și ca să recapitulăm, tema „imperiilor galactice” este strâns legată în science fiction de „opera spațială”, un divertisment popularizat îndeosebi de revistele pulp, aventuri dezlănțuite pe fundal cosmic, punând în scenă o multitudine de planete, fie independente, fie în conflict, sau unite în lupta contra unei/unor entități malefice ce amenință galaxia.

Primele proto-opere spațiale au fost publicate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea de autori francezi, „Star ou Psi de Cassiopée: Histoire merveilleuse des mondes de l’espace” (1854) de Charlemagne Ischir Defontenay (1814-1856) și „Lumen” (1872) de Camille Flammarion (1842-1925). Deși nu au fost deosebit de populare, s-au scris proto-opere spațiale anglofone și în decursul erei victoriene și acelei edwardiene. Exemple pot fi găsite în textele lui Greg Percy, Garrett P. Serviss, George Griffith și Robert Cromie și Robert William Cole (1869–1937), „The Struggle for Empire: A Story of the Year 2236” (1900).

Conceptul asimovian de imperiu galactic schițat începând cu 1942 pune în scenă o galaxie locuită doar de specia Homo Sapiens sapiens. Curios, dar în imperiul galactic asimovian lipsesc orice alte specii raționale extraterestre. Iar Asimov renunță repede la federalism („Tyrann”) și concepe un vast imperiu galactic centralizat și ierarhizat, Trantor, care la rândul său este divizat administrativ în cvadranți, sectoare, regiuni, provincii, prefecturi și subprefecturi. Terra nu reprezintă mai nimic în cadrul acestei organizații neo-feudal- galactice, doar o periferie, uitată și izolată. Imperiul nu este Pământul iar cititorii presupuși a fi democrați și umaniști nu se identifică în niciun caz cu tirania galactică. Asimov are abilitatea de a prezenta un imperiu galactic decadent și corupt și pe pământeni așa cum sunt și cum probabil vor fi : incorigibili, epuizați în conflicte intestine, incapabili de un proiect comun, de solidaritate și de într-ajutorare.

Sfârșit.

© Gérard Klein

Titlul original : „L’opéra spatiale et les empires galactiques”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Bibliografie selectivă :

E. E. „Doc” Smith – Seriile „Skylark” (1946-1966); „Lensman” (1948-1954)

Edmond Hamilton – Seria „The Stars Kings” (1949-2104)

C.L. Moore – „Judgment Night” (August-Sept. 1943 „Astounding”; 1952),

Edmond Hamilton – „The Star Kings” (September 1947 Amazing; 1949; vt „Beyond the Moon”, 1950)

A.E. van Vogt – „Recruiting Station” (Martie 1942, „Astounding”; „Masters of Time”, 1950)

A.E. van Vogt – Seria „Linn” („Empire of the Atom” – Mai 1946-Dec. 1947, „Astounding”; fixup 1957) și „The Wizard of Linn” (Apr.-Iunie 1950, „Astounding”; 1962).

Leigh Brackett – „Sea-Kings of Mars” (1949)

Alfred Coppel – Seria „Rhada” (1968-1985)

Poul Anderson – Seria „Terran Empire”

Isaac Asimov – Seria „Foundation” (1951-1985) ; în romînește „Fundația”, editura Nemira, 1993 -1995 ; editura Teora, 1994

Isaac Asimov – „The Stars Like Dust” (1951) ; în românește „Pulbere de stele”, editura Teora, 1994

Isaac Asimov – „The Currents of Space” (1952) ; în românește „Curenții spațiului”, editura Teora, 1994

Jack Williamson & James E.Gunn – „Star Bridge” (1955)

James Blish – „Cities in Flight” (1955-1962)

Robert A. Heinlein – „Citizen of the Galaxy” (Sept.-Dec. 1957, Astounding; 1957)

Gérard Klein – „Le Gambit des étoiles” (1957) ; în românește „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994

Jack Vance – „The Languages of Pao” (1958), „The Dragon Masters” (August 1962, Galaxy; 1963) ; „Demon Princes”

Cordwainer Smith – Seria „Instrumentality of Mankind” (1964-2007) ; în românește s-a tradus un singur volum de povestiri, „Lorzii Instrumentalităţii”, editura Multistar, 1993

E.C. Tubb – seria „Dumarest”

Gordon R. Dickson – seria „Dorsai”

A.Bertram Chandler – seria „Rim Worlds”

Clifford D. Simak – „Way Station” (Iunie-Aug.1963, Galaxy : „Here Gather the Stars”; 1963) ; în românește : „Halta”, colecția Cyborg, editura Pygmalion, 1995

John Brunner – „The World Swappers” (1959) ; „Endless Shadow” (1964)

Frank Herbert – Seria „Dune” (1965-1985) ; în românește – traduceri la editura Nemira

Samuel R.Delany – „Empire Star” (1966)

Charles L. Harness – „The Ring of Ritornel” (1968)

Alexei Panshin – „Rite of Passage (Iulie 1963 : „Down to the Worlds of Men”, 1968)

Ian Wallace – „Voyage to Dari” (1974)

M. John Harrison – „The Centauri Device” (1975)

Greg Bear – „Beyond Heaven’s River” (1980)

S.P. Somtow – „Light on the Sound” (1982)

Orson Scott Card – „Saga lui Ender” (1985-2014) ; în românește – traduceri la editura Nemira

Robert Silverberg – „Star of Gypsies” (1986)

Dan Simmons – seria „Hyperion Cantos” (1989-1997) ; în românește – traduceri la editura Nemira

Iain M.Banks – seria „Culturii [„Consider Phlebas” (1987), „The Player of Games” (1988), „Use of Weapons” (1990)] ; în românește „Spectrul lui Phlebas (Seria Cultura, partea I)”, editura Nemira, 2007 ; 2016

Iain M. Banks – „Excession” (1996)

Walter Jon Williams – seria „The Dread Empire’s Fall” : „The Praxis” (2002); vt „Dread Empire’s Fall: The Praxis” (2003) ; în românește : „Prăbușirea Imperiului Groazei : Praxis” , editura Leda, 2010.

Stephen Baxter – seria „Xeelee” (1993-2015)

O antologie tematică anglofonă este „Galactic Empires” (1976 : 2 volume) coordonată de Brian W.Aldiss.

1040 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.