REVISTA NAUTILUS / Articole / Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction (V)

Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction (V)

Ugo Bellagamba • 17:58 - 01.08.2013 • 

Partea a V-a

Ca un plus anii şaizeci sunt pe harta literară, perioada publicării unor maiestuoase serii cosmice, care se bazează în principal pe acelaşi material şi pe aceeaşi ambiţie antropologică. Acesta este cazul, de exemplu, a lungii serii „The Instrumentality of Mankind” (Lorzii Instrumentalităţii¹, editura Multistar, 1993) de Cordwainer Smith (pseudonimul lui Paul Linebarger), care prin 27 de povestiri şi un roman, îşi găseşte împlinirea finală. Autorul descrie viitorul stelar al omenirii, provocările, dramele, întrebările recurente cu un lirism remarcabil care nu a putut fi imitat, pentru că este înrădăcinat în propria mitologie.

Lectura unui pasaj din povestirea sa „Think Blue, Count Two” (1963), va fi mult mai evocator: „În acel timp când nu existau marile astronave care să planoformeze murmurând printre stele, oamenii mergeau din soare în soare cu ajutorul imenselor vele fotonice, ecrane gigantice întinse în spaţiu pe lungi catarge rigide. La bordul unei mici nave spaţiale se afla un singur navigator, responsabil pentru manevrarea velelor, de respectarea itinerariului, şi care trebuia să aibă grijă de pasagerii aflaţi în containerele adiabatice, similare cu nodurile unei frânghii uriaşe, remorcată de navă. Pasagerii nu erau conştienţi de nimic. Erau adormiţi pe Terra şi se trezeau într-o lume ciudată şi necunoscută, patruzeci, cincizeci sau două sute de ani mai târziu. Era un sistem primitiv. Dar a mers.

Acesta este, de asemenea, cazul seriei „Dune” (1965) de Frank Herbert, deşi romanele care alcătuiesc acest ciclu ţin şi de o altă posibilă încadrare: planet opera, ceea ce Laurent Genefort a numit „cartea-univers”. Autorul a creat precum un inspirat demiurg o lume extraterestră în toate detaliile geografiei sale fizice şi sociale, clima, continentele, mările şi oceanele, civilizaţiile, oraşele, istoria sa ştiinţifică, politică şi religioasă … Planeta Arrakis, cunoscută şi sub numele de „Dune” este o lume deşertică care este obiectul tuturor dorinţelor deoarece este singura ce oferă mirodenia, substanţa care permite atât călătoria interstelară cât şi pentru câţiva „aleşi” capacităţi de vizionar şi de precogniţie. După ce a ales să localizeze Dune într-un imperiu galactic în criză, teatrul confruntării dintre câteva mari case antagonice, Atreides şi Harkonnen, Frank Herbert insuflă poveştii o dimensiune la scară universală, care o fac de neuitat. Mai mult de două decenii mai târziu, cu aceeaşi ambiţie, atât stilistică dar şi conceptuală, scriitorul american Dan Simmons va răspunde provocării lui Herbert, oferind publicului său seria „Hyperion Cantos” şi „Endymion”, o space opera flamboaiantă şi foarte bine scrisă, inspirată din poemul lui John Keats. Pe drept cuvânt un mare bestseller.

B – Revanşa planetelor : inginerii sistemului solar

Şi acum cred că a sosit momentul de a efectua o dublă întoacere în spaţiu şi timp, revenind în sistemul solar şi în anii cincizeci şi şaizeci, pentru a aduce un omagiu unuia dintre cei mai mari scriitori de science fiction din toate timpurile, cel care a avut un rol decisiv alături de Robert A. Heinlein, în pedagogia spaţiului.

Un supus genial al Graţioasei Sale Majestăţi, Arthur C. Clarke a traversat secolul al XX-lea şi din casa sa din Sri Lanka unde s-a mutat în 1956, a încercat să integreze toate progresele din ştiinţă şi astronomie în romanele şi povestirile sale, precum „The Sentinel” (1951), sursa de inspiraţie a celui mai important şi valoros film SF al tuturor timpurilor, „2001, A Space Odyssey” (1968), regizat de Stanley Kubrick, în strânsă colaborare cu autorul. O adevarată revoluţie metafizică şi estetică, filmul alege de asemenea, plauzibilitatea ştiinţifică, o  caracteristică a colaborării a doi mari artişti (cine poate uita lentul vals tăcut al staţiei spaţiale ce se roteşte pentru a produce gravitaţie artificială, sau costumele de astronaut atât de asemănătoare cu cele folosite de echipajul navei Apollo XI în anul următor). Legătura, după treizeci de ani, cu „Destination Moon” a lui Pichel şi Robert Heinlein, se impune într-un mod evident cu excepţia unui detaliu,  „Odiseea spaţială”, şi romanele care îi urmează, merg mai departe şi reuşesc datorită unei scrupuloase actualizări a cunoştinţelor ştiinţifice asupra sistemului solar, să îmbine în modul cel mai fericit realismul ştiinţific şi acel sense-of-wonder al primului contact cu o inteligenţă extraterestră.

Cu Arthur C. Clarke, pedagogia spaţiului redevine aceea a unei suburbii din apropierea Pământului, şi este însoţită de un apel pentru unificarea omenirii ca preludiu al îndeplinirii destinului său spaţial. Ceea ce face Clarke, este să-şi îndemne cititorii, în maniera unui Voltaire galactic, să-şi cultive în primul rând propria gradină a sistemului solar, împreună şi în pace. Aceasta este concluzia, plin de utopism, a celui de al doilea roman al seriei, „2010: Odyssey Two”, atunci când membrii echipajelor de pe Discovery şi Leonov, americanii şi ruşii (chestiune de context istoric) sunt forţaţi să muncească mână în mână pentru a se salva (chiar dacă naţiunile lor alunecă în război) şi primesc un mesaj de la Dave Bowman, devenit „Copilul stelar” şi de la computerul HAL 9000, imediat după transformarea lui Jupiter în cel de al doilea soare : „Toate aceste lumi sunt ale voastre, cu excepţia Europei. Nu încercaţi să asolizaţi acolo.” Filmul realizat de Peter Hyams în 1985 scoate în evidenţă mesajul implicit al autorului, adăugând: „Bucuraţi-vă de tot. Bucuraţi-vă împreună. Bucuraţi-vă în pace.”

Arthur C.Clarke a dispărut în 2008, dar ne-a lăsat un deosebit de explicit testament filmat : „Am făcut optzeci şi şase de orbite în jurul soarelui (…) Cele mai multe dintre visele mele au devenit realitate (…) vârsta de aur a spaţiului este pe cale de a începe (…) În următorii cincizeci ani mii de oameni se vor deplasa pe orbita Pământului, apoi pe Lună şi apoi mai departe. Călătoriile în cosmos şi turismul spațial vor deveni într-o zi la fel de comune cum sunt astăzi zborurile cu avionul spre destinaţii exotice de pe planeta noastră (…) Sper că am învăţat ceva din secolul cele mai barbar din toată istoria omenirii: secolul al XX-lea (…) Vreau să văd depăşite diviziunile tribale, să începem să gândim şi să acţionăm ca şi cum am fi una şi aceeaşi familie, asta va fi globalizarea reală.

Dacă ne întoarcem la „planeta roşie” care a fascinat atât viziunile cât şi imaginaţia scriitorilor de science fiction de la „War of the Worlds” (Războiul lumilor) de H.G. Wells (şi scenariul radiofonic omonim al lui Orson Welles) încoace, asistăm la sfârşitul secolului al XX-lea, la o evoluţie similară: după ce a fost receptaculul tuturor spaimelor legate de invazie, de posesie şi manipulare politică (în plin maccarthysm, Marte a fost o metaforă pentru ameninţarea comunistă), planeta soră, dacă nu geamănă a Pământului, planeta zeului războiului devine prin intermediul condeielor lui Kim Stanley Robinson, Ben Bova, sau Paul J. MacAuley, următoarea încarnare a speranţelor umanităţii, precum şi ocazia reconsiderării datorită posibilităţilor oferite de terraformare, a relaţiilor sociale, a coordonatelor politice şi a libertăţilor fundamentale, care sunt în centrul civilizaţiei umane.

Ca atare, „Trilogia Marţiană” (Red Mars, Green Mars, Blue Mars) a lui Kim Stanley Robinson, rezultatul unei ample documentări, este o operă emblematică a science fiction-ului mondial contemporan. Precum în viziunea lui Arthur C.Clarke, spaţiul, prin intermediul ştiinţei, este destinat a fi receptaculul unei post-umanităţi ce şi-a rezolvat toate problemele de identitate şi a ajuns în cele din urmă la maturitate.

Va urma

© Ugo Bellagamba

Titlul original : „Le space-opera, entre littérature et cinéma. La pédagogie de l’espace dans la science-fiction.”

Traducere de Cristian Tamaş

Traducerea şi publicarea s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Nota traducerii :

¹„Lorzii Instrumentalităţii” – Cordwainer Smith, editura Multistar, 1993 (traduceri de Mihai-Dan Pavelescu, Ion Doru Brana, Dan Alexe, Dan Merișca, Șerban Adrian Dobrin, Dana Mîndru, Victor Covic ).

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction” , traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  II-a”, traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  III-a ; traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a IV-a –  traducere de Cristian Tamaş

Interviu cu Ugo Bellagamba (Franţa) de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „De ce science fiction-ul nu este la modă ?”  traducere de Cristian Tamaş

 

Bibliografie :

Proto space opera

„De la Pământ la Lună” (De la terre à la Lune), „ În jurul Lunii” (Autour de la Lune) –  Jules Verne

„Primii oameni în Lună” (First Men in the Moon)  – Herbert G. Wells

„Navigatorii infinitului” (Les navigateurs de l’Infini) – J.H. Rosny Aîné

„The First and the Last Men”  – Olaf Stapledon

Space opera clasică

Seria Fundaţiei (Foundation) – Isaac Asimov

(Prelude to Foundation/Preludiul Fundaţiei ; Forward the Foundation/Fundaţia renăscută ; Foundation/Fundaţia ; Foundation and Empire/Fundaţia şi Imperiul ; Second Foundation/A doua Fundaţie , Foundation’s Edge/Marginea Fundaţiei , Foundation and Earth/Fundaţia şi Pământul)

„O piatră pe cer” (A Pebble in the Sky) – Isaac Asimov

Seria Culturii (Culture) – Iain Banks

(Consider Phlebas/Spectrul lui Phlebas ; The Player of the Games ; The State of the Art ; Use of Weapons ; Excession; Inversions; Look to Windward; Matter; Surface Detail; The Hydrogen Sonata)

„Galactic Center Saga”- Gregory Benford

(In the Ocean of Night ; Across the Sea of Sun”s ;Great Sky River” ; Tides of Light” ;  Furious Gulf ; Sailing Bright Eternity)

„Sea-Kings of Mars” (sau The Sword of Rhiannon) – Leigh Brackett

„2001 : A Space Oddyssey („2001: Odiseea spaţiului”) – Arthur C. Clarke

„2010 : Oddyssey Two („2010: A doua odisee spaţială”) –  Arthur C. Clarke

„2061: Odyssey Three („2061: A treia odisee spaţială”) – Arthur C. Clarke

„3001: The Final Odyssey („3001: Odiseea finală”) – Arthur C. Clarke

„Rendez-vous with Rama” („Rendez-vous cu Rama”) – Arthur C. Clarke

„The Songs of Distant Earth” (Cântecele îndepărtatului Pământ) –  Arthur C. Clarke

„Imperial Earth” – Arthur C. Clarke

„The Flight of the Dragonfly”  – Robert Forward

„The Forever War”  (Războiul veşnic) – Joe Haldeman

„The Star Kings ” – Edmond Hamilton

„Double Star” (Stea dublă)  – Robert A. Heinlein

„Future History”  – Robert A. Heinlein

Seria „Ringworld” – Larry Niven

(Ringworld/Lumea Inelară ; The Ringworld Engineers/Inginerii Lumii Inelare ; The Ringworld Throne/Tronul Lumii Inelare ; Ringworld’s Children)

„The Mote in God’s Eye”  – Larry Niven & Jerry Pournelle

Seria „Gateway” (Poarta)  – Frederic Pohl

(Gateway/Poarta ; Beyond the Blue Event Horizon/Dincolo de orizontul albastru ; Heechee Rendezvous/Întâlnire cu Heechee ; The Annals of the Heechee/Consemnările Heechee ; The Gateway Trip ; The Boy Who Would Live Forever: A Novel of Gateway.)

Seria „The Hyperion Cantos”  – Dan Simmons

(Hyperion ; The Fall of Hyperion/Căderea lui Hyperion ; Endymion ; The Rise of Endymion)

Seria „The Lords of Instrumentality” (Lorzii Instrumentalității)  – Cordwainer Smith.

„Lensman”  – E.E.Doc Smith

„The Cometeers”  –  Jack Williamson

„Star Bridge”  – Jack Williamson & James E. Gunn.

„The Legion of Space”  – Jack Williamson

Seria „Old Man’s War”  – John Scalzi

(Old Man’s War/Războiul bătrânilor ; The Ghost Brigades/Brigăzile-Fantomă ; The Last Colony/Ultima colonie ; Zoe’s Tale/Povestea lui Zoe)

Noua Operă Spaţială

„The Night’s Dawn Trilogy” (Zorii nopţii) – Peter F. Hamilton (The Reality Dysfunction/Disfuncţia realităţii ; The Neutronium Alchemist/ Alchimistul neutronic ; The Naked God .

Seria „Four Hundred Billion Stars Series” – Paul J. McAuley

Seria „The Confluence Series”  – Paul J. McAuley

Seria „The Quiet War”  series  – Paul J. McAuley

Seria „Revelation Space” – Alastair Reynolds

(Revelation Space; Chasm City ; Redemption Ark ; Absolution Gap  ; The Prefect/Prefectul)

„Singularity Sky”  (Spaţiul singularităţii) – Charles Stross

Seria „Zones of Thought” – Vernon Vinge

(A Fire Upon the Deep /Foc în adânc ; A Deepness in the Sky/ Adâncurile cerului)

„Black Milk”  – Robert Reed

Opera spaţială (pentru tineret)

„Citizen of the Galaxy” – Robert A. Heinlein

„Time for the stars” – Robert A. Heinlein

„Have Space-Suit, Will Travel” – Robert A. Heinlein

„Amintirile lui Ijon Tichy” (Ze wspomnień Ijona Tichego) – Stanislaw Lem

Opera spaţială à la française

„L’histrion”  – Ayerdhal.

„Etoiles mourantes”  – Ayerdhal & Jean-Claude Dunyach

„Les Galaxiales”  – Michel Demuth

„Les guerriers du silence ” – Pierre Bordage

„Aucune étoiles aussi lointaine”  – Serge Lehman

„Les gardiens d’Aleph 2”  – Colin Marchika

„Le Chant du Cosmos”  – Roland C. Wagner

„Suprématie”  – Laurent McAllister

 

Ugo Bellagamba este una dintre personalităţile science fiction-ului şi fantasy-ului din Franţa, profesor de istoria dreptului şi a ideilor politice la Universitatea din Nisa, autor SF&F premiat (Premiile Rosny Aîné, Bob Morane, Prix Européen du Pays de la Loire), critic literar (Grand Prix de L’Imaginaire), publicist, organizatorul şi animatorul unor conferinţe academice, reuniuni, festivaluri SF (Utopiales), expoziţii de science fiction („Science et Fiction”). A publicat primele texte la sfîrşitul anilor 90, folosind pseudonimul Michael Rheyss.

A fost finalist la Premiul Rosny Aîné 2000 pentru nuvela „Apopis républicain”, o ucronie de mai multe ori re-editată, iar în 2002 a apărut primul său roman, „L’Ecole des Assassins”, manga literar scris împreună cu Thomas Day.

A obţinut doctoratul în ştiinţe juridice şi a devenit profesor la Universitatea din Nisa, unde predă istoria dreptului, instituţiilor juridice şi a ideilor politice.

Temele sale preferate sînt utopia, ucronia, explorarea spaţială iar formatul favorit este nuvela, recompensat fiind cu Premiile Rosny Aîné şi Bob Morane (povestirea „Chiméres!”). Romanul său, „Tancrède, une uchronie” a obţinut Premiul Rosny Aîné în 2010 decernat la cea de a 37-a Convenţie Naţională Franceză de Science-Fiction de la Grenoble şi Premiul European al Ţinutului Loarei, 2010.

Este co-autorul unui eseu despre Robert A. Heinlein („Solutions non satisfaisantes: une anatomie de Robert A. Heinlein”, Grand Prix de l’Imaginaire 2008). A publicat culegerea „La Cité du Soleil et autres récits héliotropes” şi volumul „Le Double Corps du Roi”. Printre proiectele sale se numără un thriller ucronic în colaborare cu André-François Ruaud, un roman steampunk împreună cu Xavier Mauméjean, Thomas Day şi Johan Heliot.

Co-organizator, sub egida Institutului Robert Hooke de Cultură Ştiinţifică a reuniunilor anuale „Journées interdisciplinaires Sciences & Fictions, de Peyresq” din 2007.

Între 2010 şi 2011, Ugo Bellagamba în colaborare cu Patrick Gyger (muzeul SF-ului, La Maison d’Ailleurs, Yverdon, Elveţia), astrofizicianul Roland Lehoucq şi Clément Pieyre (Biblioteca Naţională a Franţei) au fost organizatorii expoziţiei „Science [et] Fiction” care a avut la loc la Cité des Sciences din Paris, între 21 octombrie 2010 – 31 august 2011.

Este co-organizator al Festivalului SF anual Utopiales de la Nantes, Franţa.

1177 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.