REVISTA NAUTILUS / Articole / Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction (IV)

Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction (IV)

Ugo Bellagamba • 13:11 - 01.09.2013 • 

Partea a VI-a

C – Momentul psihanalizei : „Există mai mult spațiu decât oameni ?

Astăzi, în secolul XXI, ajungînd la sfârșitul acestui lung curriculum educațional de pe băncile școlii primare până la intrarea în atmosfera vieții profesionale, după studii mai mult sau mai puțin specializate, poate părea surprinzător faptul că opera spațială, chiar dacă scopul acesteia a fost pe deplin îndeplinit, continuă să fie scrisă și reinventată, ajungându-se la o emulație între autori care concurează în îndrăzneală și ambiție, căutând reînnoirea tematică, oferind universuri de o frumusețe uimitoare și atât de subtilă cu fiecare pagină întoarsă. E precum o cristalizare: noul space opera pare să se bazeze pe o complexitate care găsește în sine însuși justificarea, în loc de a servi vreo pedagogie. În fața noului space opera suntem precum colecționarii, care cu emoție, dau peste o nouă ediție a vechilor lor manualelor și care de-abia ating coperta în loc de a inspecta conținutul.

Cu toate acestea, reînnoirea operei spațiale provine în mare parte din entuziasmul comunității științifice față de noile descoperiri, precum cea a planetelor extrasolare și proliferarea instrumentelor de observare a universului. Material pentru visuri îndrăznețe există și va exista din ce în ce mai mult… Dar, după Dan Simmons, Iain M. Banks și „Ciclul Culturii” se poziționează pe terenul criticii sociologice; contestând modelele tradiționale de politică, Banks a demonstrat o luciditate remarcabilă în ceea ce privește posibilitatea ca valorile să fie denaturate.

Valul de romane de space opera de la sfârșitul secolului XX  au accentuat această ambiție critică, ca și cum autorii căutau prin evaziune să genereze anticipație. Alastair Reynolds cu seria „Revelation Space”, Walter Jon Williams, Lois McMaster Bujold, Ken MacLeod, Charles Stross, Paul J. McAuley, Robert Reed, fără a-l uita pe Vernor Vinge cu „A Fire Upon the Deep” (Foc în adânc ; traducere de Mihai-Dan Pavelescu) ce pune accentul asupra progresului exponențial al tehnologiei informatice și deposedarea programatică de viitorul planificat de omenirea însăși, însă toate aceste capodopere se adresează prezentului, minții adulte a cititorilor, și nu copiilor visători ce n-au încetat să fie. Îmbogățindu-se an după an, domeniul posibilităților narative se reduce în detrimentul celor mai vizionare narațiuni, în beneficiul fantasy-ului, care și-a însușit aspirațiile către altundeva ce o dată erau îmbrățișate de rațional. Este posibil ca devenind atât de strălucitoare încât ocultează toate stelele anterioare, opera spațială să fie, de fapt, deja moartă.

Dar, desigur, este perfect posibil să se auto-resusciteze, așa cum a făcut deja în trecut. Să-și regăsească într-un mod magistral vibrantul cântec al îndepărtatelor stele, așa cum o face în opinia mea unul dintre romanele recente ale unui autor francez, care în plus, este o excepție de la analiza formulată. E vorba de „Aucune étoile aussi lointaine” de Serge Lehman, unde mirarea și încântarea sunt indiscutabile, fiind într-adevăr acelea ale copilului ce privind la cer, visează să devină un căpitan de astronavă:

Stelele. Erau peste tot. Se înghesuiau în partea din față a navei, ca un roi de animale vii și fără formă. Arkadih le privea venind spre el. Stătea în marele fotoliu al postului de comandă. Acolo unde întotdeauna dorise să fie (…) Visele îl pregătiseră atât de bine și atât de mult timp pentru acest moment încât putea descrie cu ochii închiși, imaginea proiectată pe fiecare din cele o sută treizeci de monitoare și toate cifrele, curbe și grafice puse la dispoziție de către panoul de bord. Mintea lui nu mai era acolo. Însoțea deplasarea navei, dansa pe aripioara de la provă ca un fulger globular, savura mușcătura vidului și strălucirea spectrală a stelelor din înaintea lui”.

„À tout seigneur, tout honneur”, adică fiecăruia după merite. Voi încredința ultimul cuvânt celui cu care am început, lui Jack Williamson, cel care și-a înmuiat penelul în cerneala a milioane de sori. Iată ce a declarat în 1977 pentru „The Visual Encyclopaedia of Science Fiction” la fel de vizionar ca în textele sale timpurii, dar cu acea percutantă simplitate care atinge cititorul mai repede decât viteza luminii: „Noi toți vrem să vedem ce e pe partea cealaltă a colinei.”

Vă mulțumesc pentru atenție.

© Ugo Bellagamba

Titlul original : „Le space-opera, entre littérature et cinéma. La pédagogie de l’espace dans la science-fiction.”

Traducere de Cristian Tamaş

Traducerea şi publicarea s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction” , traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  II-a”, traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a  III-a ; traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a IV-a –  traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction; partea a V-a –  traducere de Cristian Tamaş

Interviu cu Ugo Bellagamba (Franţa) de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – „De ce science fiction-ul nu este la modă ?”  – traducere de Cristian Tamaş

 

Bibliografie :

Proto space opera

„De la Pământ la Lună” (De la terre à la Lune), „ În jurul Lunii” (Autour de la Lune) –  Jules Verne

„Primii oameni în Lună” (First Men in the Moon)  – Herbert G. Wells

„Navigatorii infinitului” (Les navigateurs de l’Infini) – J.H. Rosny Aîné

„The First and the Last Men”  – Olaf Stapledon

Space opera clasică

Seria Fundaţiei (Foundation) – Isaac Asimov

(Prelude to Foundation/Preludiul Fundaţiei ; Forward the Foundation/Fundaţia renăscută ; Foundation/Fundaţia ; Foundation and Empire/Fundaţia şi Imperiul ; Second Foundation/A doua Fundaţie , Foundation’s Edge/Marginea Fundaţiei , Foundation and Earth/Fundaţia şi Pământul)

„O piatră pe cer” (A Pebble in the Sky) – Isaac Asimov

Seria Culturii (Culture) – Iain Banks

(Consider Phlebas/Spectrul lui Phlebas ; The Player of the Games ; The State of the Art ; Use of Weapons ; Excession; Inversions; Look to Windward; Matter; Surface Detail; The Hydrogen Sonata)

„Galactic Center Saga”- Gregory Benford

(In the Ocean of Night ; Across the Sea of Sun”s ;Great Sky River” ; Tides of Light” ;  Furious Gulf ; Sailing Bright Eternity)

„Sea-Kings of Mars” (sau The Sword of Rhiannon) – Leigh Brackett

„2001 : A Space Oddyssey („2001: Odiseea spaţiului”) – Arthur C. Clarke

„2010 : Oddyssey Two („2010: A doua odisee spaţială”) –  Arthur C. Clarke

„2061: Odyssey Three („2061: A treia odisee spaţială”) – Arthur C. Clarke

„3001: The Final Odyssey („3001: Odiseea finală”) – Arthur C. Clarke

„Rendez-vous with Rama” („Rendez-vous cu Rama”) – Arthur C. Clarke

„The Songs of Distant Earth” (Cântecele îndepărtatului Pământ) –  Arthur C. Clarke

„Imperial Earth” – Arthur C. Clarke

„The Flight of the Dragonfly”  – Robert Forward

„The Forever War”  (Războiul veşnic) – Joe Haldeman

„The Star Kings ” – Edmond Hamilton

„Double Star” (Stea dublă)  – Robert A. Heinlein

„Future History”  – Robert A. Heinlein

Seria „Ringworld” – Larry Niven

(Ringworld/Lumea Inelară ; The Ringworld Engineers/Inginerii Lumii Inelare ; The Ringworld Throne/Tronul Lumii Inelare ; Ringworld’s Children)

„The Mote in God’s Eye”  – Larry Niven & Jerry Pournelle

Seria „Gateway” (Poarta)  – Frederic Pohl

(Gateway/Poarta ; Beyond the Blue Event Horizon/Dincolo de orizontul albastru ; Heechee Rendezvous/Întâlnire cu Heechee ; The Annals of the Heechee/Consemnările Heechee ; The Gateway Trip ; The Boy Who Would Live Forever: A Novel of Gateway.)

Seria „The Hyperion Cantos”  – Dan Simmons

(Hyperion ; The Fall of Hyperion/Căderea lui Hyperion ; Endymion ; The Rise of Endymion)

Seria „The Lords of Instrumentality” (Lorzii Instrumentalității)  – Cordwainer Smith.

„Lensman”  – E.E.Doc Smith

„The Cometeers”  –  Jack Williamson

„Star Bridge”  – Jack Williamson & James E. Gunn.

„The Legion of Space”  – Jack Williamson

Seria „Old Man’s War”  – John Scalzi

(Old Man’s War/Războiul bătrânilor ; The Ghost Brigades/Brigăzile-Fantomă ; The Last Colony/Ultima colonie ; Zoe’s Tale/Povestea lui Zoe)

Noua Operă Spaţială

„The Night’s Dawn Trilogy” (Zorii nopţii) – Peter F. Hamilton (The Reality Dysfunction/Disfuncţia realităţii ; The Neutronium Alchemist/ Alchimistul neutronic ; The Naked God .

Seria „Four Hundred Billion Stars Series” – Paul J. McAuley

Seria „The Confluence Series”  – Paul J. McAuley

Seria „The Quiet War”  series  – Paul J. McAuley

Seria „Revelation Space” – Alastair Reynolds

(Revelation Space; Chasm City ; Redemption Ark ; Absolution Gap  ; The Prefect/Prefectul)

„Singularity Sky”  (Spaţiul singularităţii) – Charles Stross

Seria „Zones of Thought” – Vernon Vinge

(A Fire Upon the Deep /Foc în adânc ; A Deepness in the Sky/ Adâncurile cerului)

„Black Milk”  – Robert Reed

Opera spaţială (pentru tineret)

„Citizen of the Galaxy” – Robert A. Heinlein

„Time for the stars” – Robert A. Heinlein

„Have Space-Suit, Will Travel” – Robert A. Heinlein

„Amintirile lui Ijon Tichy” (Ze wspomnień Ijona Tichego) – Stanislaw Lem

Opera spaţială à la française

„L’histrion”  – Ayerdhal.

„Etoiles mourantes”  – Ayerdhal & Jean-Claude Dunyach

„Les Galaxiales”  – Michel Demuth

„Les guerriers du silence ” – Pierre Bordage

„Aucune étoiles aussi lointaine”  – Serge Lehman

„Les gardiens d’Aleph 2”  – Colin Marchika

„Le Chant du Cosmos”  – Roland C. Wagner

„Suprématie”  – Laurent McAllister

© Ugo Bellagamba

Titlul original : „Le space-opera, entre littérature et cinéma. La pédagogie de l’espace dans la science-fiction.”

Traducere de Cristian Tamaş

Traducerea şi publicarea s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulţumim.

 

Ugo Bellagamba este una dintre personalităţile science fiction-ului şi fantasy-ului din Franţa, profesor de istoria dreptului şi a ideilor politice la Universitatea din Nisa, autor SF&F premiat (Premiile Rosny Aîné, Bob Morane, Prix Européen du Pays de la Loire), critic literar (Grand Prix de L’Imaginaire), publicist, organizatorul şi animatorul unor conferinţe academice, reuniuni, festivaluri SF (Utopiales), expoziţii de science fiction („Science et Fiction”). A publicat primele texte la sfîrşitul anilor 90, folosind pseudonimul Michael Rheyss.

A fost finalist la Premiul Rosny Aîné 2000 pentru nuvela „Apopis républicain”, o ucronie de mai multe ori re-editată, iar în 2002 a apărut primul său roman, „L’Ecole des Assassins”, manga literar scris împreună cu Thomas Day.

A obţinut doctoratul în ştiinţe juridice şi a devenit profesor la Universitatea din Nisa, unde predă istoria dreptului, instituţiilor juridice şi a ideilor politice.

Temele sale preferate sînt utopia, ucronia, explorarea spaţială iar formatul favorit este nuvela, recompensat fiind cu Premiile Rosny Aîné şi Bob Morane (povestirea „Chiméres!”). Romanul său, „Tancrède, une uchronie” a obţinut Premiul Rosny Aîné în 2010 decernat la cea de a 37-a Convenţie Naţională Franceză de Science-Fiction de la Grenoble şi Premiul European al Ţinutului Loarei, 2010.

Este co-autorul unui eseu despre Robert A. Heinlein („Solutions non satisfaisantes: une anatomie de Robert A. Heinlein”, Grand Prix de l’Imaginaire 2008). A publicat culegerea „La Cité du Soleil et autres récits héliotropes” şi volumul „Le Double Corps du Roi”. Printre proiectele sale se numără un thriller ucronic în colaborare cu André-François Ruaud, un roman steampunk împreună cu Xavier Mauméjean, Thomas Day şi Johan Heliot.

Co-organizator, sub egida Institutului Robert Hooke de Cultură Ştiinţifică a reuniunilor anuale „Journées interdisciplinaires Sciences & Fictions, de Peyresq” din 2007.

Între 2010 şi 2011, Ugo Bellagamba în colaborare cu Patrick Gyger (muzeul SF-ului, La Maison d’Ailleurs, Yverdon, Elveţia), astrofizicianul Roland Lehoucq şi Clément Pieyre (Biblioteca Naţională a Franţei) au fost organizatorii expoziţiei „Science [et] Fiction” care a avut la loc la Cité des Sciences din Paris, între 21 octombrie 2010 – 31 august 2011.

Este co-organizator al Festivalului SF anual Utopiales de la Nantes, Franţa.

978 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.