REVISTA NAUTILUS / Articole / Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction

Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction

Ugo Bellagamba • 10:27 - 03.06.2013 • 

Ugo BellagambaPartea a III-a

Apar astfel marile lucrări care deşi par a fi flamboaiante opere spaţiale, nu se rezumă doar la acest aspect: marii „maeştri” poartă acum acum numele de Robert A. Heinlein, Isaac Asimov, Alfred E. Van Vogt, Poul Anderson, Alfred Bester, Eric F. Russel, şi bineînţeles Jack Williamson.

Ciclul „Fundaţiei” lui Asimov, (inspirat de studiul „Istoria declinului şi a prăbuşirii Imperiului Roman”/„The History of the Decline and Fall of the Roman Empire” de istoricul britanic din secolul al XVIII-lea, Edward Gibbon), urmăreşte eforturile unei civilizaţii galactice de a rezista în faţa haosului prin înfiinţarea a două „fundaţii” la ambele capete ale galaxiei, una utilizând „psihoistoria”, o ştiinţă fictivă  care prezice evoluţia unor grupuri mari de persoane plecând de la ecuaţii matematice ;„Odiseea navei Space Beagle” (The Voyage of the Space Beagle, 1950) de A.E.Van Vogt, un „fix-up” plecând de la mai multe povestiri, prima dintre ele – „The Black Destroyer” a fost publicată în revista Astounding în iulie 1939,  povesteşte aventurile unui echipaj de oameni de ştiinţă ce explorează spaţiul, descoperă noi lumi şi se confruntă cu nişte creaturi ciudate, de multe ori inteligente, care se întâmplă să se nimerească în calea intinerariului aleator al astronavei lor (acest roman va fi una dintre sursele inspiraţiei pentru Gene Roddenberry, creatorul serialului TV Star Trek) ; Eric F. Russell în romanul său „The Space Willies” din 1958, a optat pentru o epurare radicală a clişeelor acestei teme şi reinventează codurile estetice a ale operei spaţiale ; puţin productiv, Alfred Bester cu „The Stars My Destination”( Destinaţia mea: Stelele) din 1956, crează o satiră a lumii moderne şi o reuşită reflecţie cu privire la impactul modurilor de deplasare în opera spaţială, scoţând în relief tema puterilor psihice ; Poul Anderson, ca şi predecesorul său, Jack Williamson, rămâne ataşat elementelor originale ale space opera, beţiei imperiilor galactice aflate în conflict, luptei principilor-comercianţi de a domina piaţa interplanetară, după cum reiese din cele două serii ale Ligii Polesotehnice  şi Imperiului Terrian care îşi au originea în istoria antică şi medievală, mai degrabă decât în ​​ştiinţele realiste, şi pune în scenă oameni de afaceri şi agenţi secreţi ; cât despre Robert A. Heinlein, în afara magistralei sale Istorii a Viitorului, acesta devine menestrelul campion cosmosului în cea mai mare parte a romanelor sale pentru copii şi tineri, publicate de editura Scribner între 1946 şi 1958, precum „Citizen of the Galaxy”, Time for the Stars”   şi „Have Space-Suit, Will Travel”. Toate aceste romane îşi propulsează intriga la scară stelară, aducând un omagiu romanului iniţiatic al lui Kipling, glorificând mai degrabă imaginea inginerului decât a eroului invincibil. Mai mult decât atât, în special prin scrierile acestui autor foarte activ în ceea ce priveşte formalizarea regulilor tehnicilor narative colective ale SF-ului modern, space opera se va orienta spre „cuceriri” mai raţionale ale spaţiului, care nu mai trebuie să ofenseze metoda ştiinţifică. Acest lucru va permite revenirea Lunii ca destinaţia ficţională favorită.

C – Viitoarele diplome în ştiinţă : obiectiv Luna, coeficient 10

Luna are un loc special în operele lui Robert A. Heinlein, fără însă a merge până la afirma că a fost singura sa destinaţie extraterestră. Istoria sa a viitorului nu-l începe oare cu povestea omului care a vândut Luna, ceea ce demonstrează, aproape cu douăzeci de ani înainte de misiunile Apollo, că este posibil a se proiecta, finanţa şi construi o rachetă destinată explorării satelitului natural al Terrei cu fonduri private, singura cerinţă fiind de a avea la conducerea unei asemenea companii private, un om competent, tenace, care ştie cum să-şi aleagă colaboratorii şi cum să depăşească toate dificultăţile intermediare (adică un Delos D. Harriman, în acest caz), acceptând să renunţe la călătoria spre Lună, amânând voiajul spre sfârşitul vieţii sale, ca apoteoză a angajamentului de explorare a spaţiului ( „Requiem”). În timpul anilor cincizeci, Robert Heinlein, mereu în căutarea unor noi medii pentru difuzarea science fiction-ului şi a cunoştiinţelor ştiinţifice, îşi dă seama că cinematografia este cel mai important dintre toate. După ce, fără succes, a încercat să-l convingă pe prietenul său, regizorul Fritz Lang („Metropolis”, 1926) să se lanseze într-o asemenea aventură, ajunge în sfârşit alături de producătorul George Pal, regizorul Irving Pichel şi specialistul în efecte speciale premiat cu Oscar, Lee Zavitz, să-şi realizeze proiectul.

Rezultatul, după doi ani de muncă îndârjită, punctat de cedări şi compromisuri în privinţa scenariului, datorită capacităţii marilor companii hollywoodiene, de a măcina originalitatea în numele criteriilor comerciale, este „Destination Moon”, un film lent şi plictisitor dar care, pentru prima dată, refuză un tip de fantezie dezlănţuită, şi optează pentru un science fiction realist, concentrându-se asupra cuceririi spaţiului cosmic proxim, şi asupra dificultăţilor tehnice şi umane care rezultă. Lansat în cinematografe în 1950, în ciuda frustrării lui Heinlein şi primirii destul de rece a „fanilor”, filmul îşi respectă o parte din promisiunile sale pedagogice : Luna este prezentată ca o frontieră care sfidează omenirea spre deosebire de cele pe care americanii le-au cucerit întotdeauna în decursul istoriei lor, şi lansează un appel pentru cucerirea spaţiului, appel care va fi auzit. Într-un prolog foarte didactic, dar care atrage atenţia datorită ultracunoscutului personaj de desene animate, Woody Woodpecker, care explică unui adevărat areopag de potenţiali investitori funcţionarea viitoarei rachete lunare, „Destination Moon” este însufleţit de un veritabil elan pedagogic şi pune accentul în ultima sa parte pe capacitatea de adaptare a fiinţei umane, care îi va deschide porţile universului, în ciuda riscurilor ridicate ale aventurii spaţiale.

Numeroşi oameni de ştiinţă de la NASA, vor mărturisi mai târziu că vocaţia lor s-a născut din această „propagandă educaţională” susţinută în mare parte de Heinlein. A face din tinerii americani viitori cetăţeni ai galaxiei, a le propulsa sentimentul patriotic la scara întregii speciei umane, acesta a fost scopul lui Heinlein şi el a și reuşit parţial. Şi cu toate că autorul lui „Space Cadet” (1948), nu a fost niciodată parte integrantă în crearea serialului TV omonim, „Tom Corbett, Space Cadet”, difuzat între 1950-1955, pe trei programme TV, Heinlein a jucat rolul unui releu al noii „mitologii„ americane, bazată pe o plauzibilitate ştiinţifică de bună calitate. Şi n-a fost doar o simplă întâmplare faptul că celebrul Walter Cronkite de la CBS l-a ales în calitate de coechipier în a comenta prima aselenizare din cadrul programului Apollo (20 iulie 1969), pe Robert A. Heinlein ca fiind cel mai reprezentativ interlocutor al comunităţii SF americane.

Dacă „pedagogia lunară” funcţionează la turaţie maximă în anii ‘50, aceasta nu exclude o extindere spre filmele space opera debordând de imaginaţie. Astfel, în 1956, capitalizînd succesul unor filme, cum ar fi „When Worlds Collide” (1951) şi „This Island Earth” (1955), regizorul Fred M. Wilcox propune publicului „Forbidden Planet”, o operă spaţială cinematografică destinat să devină un film clasic al genului, deoarece conţine şi orchestrează abil toate componentele: o nava spaţială aflată în explorare, comandată de un căpitan curajos, savantul nebun şi frumoasa lui fiică ce trebuie salvată, vestigiile unei civilizaţii dispărute, atacul unui monstru misterios, şi un robot de neuitat, poreclit Robby. Scena care deschide filmul rămâne un model de referinţă pentru opera spaţială, aşa cum „elevii” lui John W. Campbell au fost capabili să-şi imagineze şi va servi drept drept model pentru viitoarele producţii.

Şi, chiar dacă licenţa imaginaţiei funcţionează încă pe deplin (a se vedea exotismul jubilatoriu al planetei Altair IV), suntem departe de poveştile unor imperii galactice pe cale de a se prăbuşi şi de frenetice urmăriri în spaţiu. O ambiţie mai profundă funcţionează deja: aceea a cunoaşterii, aceea a explorării şi, a aceea a unei posibile utopii stelare, martoră a triumfului Omului asupra tuturor ancestralilor săi demonii, ghidat de lumina stelelor.

Bibliografie :

Proto space opera

„De la Pământ la Lună” (De la terre à la Lune), „ În jurul Lunii” (Autour de la Lune) –  Jules Verne

„Primii oameni în Lună” (First Men in the Moon)  – Herbert G. Wells

„Navigatorii infinitului” (Les navigateurs de l’Infini) – J.H. Rosny Aîné

„The First and the Last Men”  – Olaf Stapledon

Space opera clasică

Seria Fundaţiei (Foundation) – Isaac Asimov

(Prelude to Foundation/Preludiul Fundației ; Forward the Foundation/Fundația renăscută ; Foundation/Fundația ; Foundation and Empire/Fundația și Imperiul ; Second Foundation/A doua Fundație , Foundation’s Edge/Marginea Fundației , Foundation and Earth/Fundația și Pământul)

„O piatră pe cer” (A Pebble in the Sky) – Isaac Asimov

Seria Culturii (Culture) – Iain Banks

(Consider Phlebas/Spectrul lui Phlebas ; The Player of the Games ; The State of the Art ; Use of Weapons ; Excession; Inversions; Look to Windward; Matter; Surface Detail; The Hydrogen Sonata)

„Galactic Center Saga”- Gregory Benford

(In the Ocean of Night ; Across the Sea of Sun”s ;Great Sky River” ; Tides of Light” ;  Furious Gulf ; Sailing Bright Eternity)

„Sea-Kings of Mars” (sau The Sword of Rhiannon) – Leigh Brackett

„2001 : A Space Oddyssey („2001: Odiseea spaţiului”) – Arthur C. Clarke

„2010 : Oddyssey Two („2010: A doua odisee spațială”) –  Arthur C. Clarke

„2061: Odyssey Three („2061: A treia odisee spațială”) – Arthur C. Clarke

„3001: The Final Odyssey („3001: Odiseea finală”) – Arthur C. Clarke

„Rendez-vous with Rama” („Rendez-vous cu Rama”) – Arthur C. Clarke

„The Songs of Distant Earth” (Cântecele îndepărtatului Pământ) –  Arthur C. Clarke

„Imperial Earth” – Arthur C. Clarke

„The Flight of the Dragonfly”  – Robert Forward

„The Forever War”  (Războiul veşnic) – Joe Haldeman

„The Star Kings ” – Edmond Hamilton

„Double Star” (Stea dublă)  – Robert A. Heinlein

„Future History”  – Robert A. Heinlein

Seria „Ringworld” – Larry Niven

(Ringworld/Lumea Inelară ; The Ringworld Engineers/Inginerii Lumii Inelare ; The Ringworld Throne/Tronul Lumii Inelare ; Ringworld’s Children)

„The Mote in God’s Eye”  – Larry Niven & Jerry Pournelle

Seria „Gateway” (Poarta)  – Frederic Pohl

(Gateway/Poarta ; Beyond the Blue Event Horizon/Dincolo de orizontul albastru ; Heechee Rendezvous/Întâlnire cu Heechee ; The Annals of the Heechee/Consemnările Heechee ; The Gateway Trip ; The Boy Who Would Live Forever: A Novel of Gateway.)

Seria „The Hyperion Cantos”  – Dan Simmons

(Hyperion ; The Fall of Hyperion/Căderea lui Hyperion ; Endymion ; The Rise of Endymion)

Seria „The Lords of Instrumentality” (Lorzii Instrumentalității)  – Cordwainer Smith.

„Lensman”  – E.E.Doc Smith

„The Cometeers”  –  Jack Williamson

„Star Bridge”  – Jack Williamson & James E. Gunn.

„The Legion of Space”  – Jack Williamson

Seria „Old Man’s War”  – John Scalzi

(Old Man’s War/Războiul bătrânilor ; The Ghost Brigades/Brigăzile-Fantomă ; The Last Colony/Ultima colonie ; Zoe’s Tale/Povestea lui Zoe)

Noua Operă Spaţială

„The Night’s Dawn Trilogy” (Zorii nopţii) – Peter F. Hamilton

(The Reality Dysfunction/Disfuncţia realităţii ; The Neutronium Alchemist/ Alchimistul neutronic ; The Naked God .

Seria „Four Hundred Billion Stars Series” – Paul J. McAuley

Seria „The Confluence Series”  – Paul J. McAuley

Seria „The Quiet War”  series  – Paul J. McAuley

Seria „Revelation Space” – Alastair Reynolds

(Revelation Space; Chasm City ; Redemption Ark ; Absolution Gap  ; The Prefect/Prefectul)

„Singularity Sky”  (Spaţiul singularităţii) – Charles Stross

Seria „Zones of Thought” – Vernon Vinge

(A Fire Upon the Deep /Foc în adânc ; A Deepness in the Sky/ Adâncurile cerului)

„Black Milk”  – Robert Reed

Opera spațială (pentru tineret)

Citizen of the Galaxy Robert A. Heinlein

„Time for the stars” – Robert A. Heinlein

„Have Space-Suit, Will Travel” – Robert A. Heinlein

„Amintirile lui Ijon Tichy” (Ze wspomnień Ijona Tichego) – Stanislaw Lem

Opera spațială à la française

„L’histrion”  – Ayerdhal.

„Etoiles mourantes”  – Ayerdhal & Jean-Claude Dunyach

„Les Galaxiales”  – Michel Demuth

„Les guerriers du silence ” – Pierre Bordage

„Aucune étoiles aussi lointaine”  – Serge Lehman

„Les gardiens d’Aleph 2”  – Colin Marchika

„Le Chant du Cosmos”  – Roland C. Wagner

„Suprématie”  – Laurent McAllister

Va urma.

© Ugo Bellagamba

Titlul original : „Le space-opera, entre littérature et cinéma. La pédagogie de l’espace dans la science-fiction.”

Traducere de Cristian Tamaş

Traducerea şi publicarea s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction ; traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science fiction;partea a II-a traducere de Cristian Tamaş

Interviu cu Ugo Bellagamba (Franţa) de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba – De ce science fiction-ul nu este la modă?  traducere de Cristian Tamaş

Ugo Bellagamba este una dintre personalităţile science fiction-ului şi fantasy-ului din Franţa, profesor de istoria dreptului şi a ideilor politice la Universitatea din Nisa, autor SF&F premiat (Premiile Rosny Aîné, Bob Morane, Prix Européen du Pays de la Loire), critic literar (Grand Prix de L’Imaginaire), publicist, organizatorul şi animatorul unor conferinţe academice, reuniuni, festivaluri SF (Utopiales), expoziţii de science fiction („Science et Fiction”).

A publicat primele texte la sfîrşitul anilor 90, folosind pseudonimul Michael Rheyss.

A fost finalist la Premiul Rosny Aîné 2000 pentru nuvela „Apopis républicain”, o ucronie de mai multe ori re-editată, iar în 2002 a apărut primul său roman, „L’Ecole des Assassins”, manga literar scris împreună cu Thomas Day.

A obţinut doctoratul în ştiinţe juridice şi a devenit profesor la Universitatea din Nisa, unde predă istoria dreptului, instituţiilor juridice şi a ideilor politice.

Temele sale preferate sînt utopia, ucronia, explorarea spaţială iar formatul favorit este nuvela, recompensat fiind cu Premiile Rosny Aîné şi Bob Morane (povestirea „Chiméres!”). Romanul său, „Tancrède, une uchronie” a obţinut Premiul Rosny Aîné în 2010 decernat la cea de a 37-a Convenţie Naţională Franceză de Science-Fiction de la Grenoble şi Premiul European al Ţinutului Loarei, 2010.

Este co-autorul unui eseu despre Robert A. Heinlein („Solutions non satisfaisantes: une anatomie de Robert A. Heinlein, Grand Prix de l’Imaginaire 2008). A publicat culegerea „La Cité du Soleil et autres récits héliotropes” şi volumul „Le Double Corps du Roi”. Printre proiectele sale se numără un thriller ucronic în colaborare cu André-François Ruaud, un roman steampunk împreună cu Xavier Mauméjean, Thomas Day şi Johan Heliot.

Co-organizator, sub egida Institutului Robert Hooke de Cultură Ştiinţifică a reuniunilor anuale „Journées interdisciplinaires Sciences & Fictions, de Peyresq” din 2007.

Între 2010 şi 2011, Ugo Bellagamba în colaborare cu Patrick Gyger (muzeul SF-ului, La Maison d’Ailleurs, Yverdon, Elveţia), astrofizicianul Roland Lehoucq şi Clément Pieyre (Biblioteca Naţională a Franţei) au fost organizatorii expoziţiei „Science [et] Fiction” care a avut la loc la Cité des Sciences din Paris, între 21 octombrie 2010 – 31 august 2011.

Este co-organizator al Festivalului SF anual Utopiales de la Nantes, Franţa.

1798 vizualizari

2 Comentarii

  1. […] Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science … ; traducere de Cristian Tamaş […]

  2. […] Ugo Bellagamba – Opera spaţială între literatură şi cinema. Pedagogia spaţiului în science … ; traducere de Cristian Tamaş […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.