REVISTA NAUTILUS / Articole / Oare se vor ține de cuvânt?

Oare se vor ține de cuvânt?

Eugen Cadaru • 19:36 - 10.04.2016 • 

La sfârșitul anului trecut, în zilele de 15 și 16 decembrie, în organizarea Agenției Spațiale Europene, a avut loc la Noordwijk, în Olanda, la sediul Centrului European pentru Cercetare și Tehnologie Spațială, o conferință internațională intitulată „Luna 2020 – 2030, o nouă eră a explorării coordonate, umane și robotizate”, la care au participat peste 200 de oameni de știință și decidenți ai industriei spațiale din nu mai puțin de 28 de țări.

Ideea fundamentală lansată în cadrul acestui eveniment a fost aceea ca —pe fondul dezinteresului oficial anunțat al Agenției Spațiale Americane de a reveni cu un echipaj uman pe solul lunar și a faptului că proiectul Stației Spațiale Internaționale trebuie să-și găsească o continuare care să constituie în deceniul următor un progres față de aceasta — Europa (prin ESA – Agenția Spațială Europeană) să fie aceea care să preia inițiativa în acest domeniu, în cadrul unui efort internațional care ar putea implica și colaborarea altor actuale sau viitoare puteri spațiale (Rusia, India, Japonia, SUA și, poate, China, dacă nu cumva această țară va alege să merge pe propriul său drum, spre a-și adjudeca chiar o oarecare hegemonie în această privință).

În ceea ce privește implementarea concretă a acestei strategii, soluțiile tehniceavute în vedere de specialiștii Agenției Spațiale Europene ar fi următoarele:

Într-o primă etapă ar urma să fie trimis pe Lună un ansamblu de roboți care să instaleze un dom gonflabil pe solul de acolo, dom care ar urma să fie apărat de radiații printr-un strat de protecție (un fel de membrană exterioară), ce va fi creată la fața locului de către doi roboți speciali, capabili să utilizeze tehnologia de imprimare 3D și care vor folosi în acest scop, ca materie primă, solul lunar, cunoscut sub denumirea de regolith.

În etapa a doua, după ce acest ansamblu — care va putea fi utilizabil de către o echipă formată din trei persoane — va fi operațional, se prognozează trimiterea misiunii umane propriu-zise care va începe să funcționeze acolo în posibile scopuri de cercetare științifică (observații de radioastronomie realizate de pe fața nevăzută a Lunii unde nu există bruiajul interferențelor de unde radio transmise de pe Pământ, pentru descifrarea istoriei timpurii a Sistemului nostru Solar sau ca un avanpost al pasului următor spre restul Sistemului Solar și al Planetei Marte, în special) și, cine știe, poate și în scopuri economice (minerit, turism spațial etc. ).

Sub aspectul locației, se consideră că zona polului sudic lunar ar fi cea mai potrivită, datorită luminozității exterioare permanente, iar în ceea ce privește timingul,anul 2030 este considerat momentul la care misiunea umană și-ar putea începe activitatea.

Frumos, nu ?

Pentru cineva care a așteptat vreme de 43 de ani ca ceva-ceva să se mai întâmple dincolo de ștacheta deja atinsă prin intermediul misiunilor desfășurate în cadrul programului Apollo, o asemenea știre poate fi ca un fel de minune despre care credea că deja nu se mai poate întâmpla. În toată această perioadă care s-a scurs între 7 decembrie 1972 (data ultimei misiuni umane pe Lună) și momentul prezent, după ce Statele Unite au abandonat, rând pe rând, în decursul atâtor decenii, toate planurile de a re-aseleniza, Luna și mai ales explorarea lunară au devenit, cel puțin în conștiința populară, mai degrabă un mit. Tot mai mulți oameni se îndoiesc de faptul că aceste aselenizări s-au petrecut în realitate, după cum și de faptul că omenirea ar deține, chiar în acest moment, capacitatea de a realiza o asemenea performanță. Unii chiar merg și mai departe, susținând că pe Lună se întâmplă lucruri care sunt ținute secrete pentru opinia publică (activități extraterestre, baze lunare secrete ale Marilor Puteri etc. etc.). Dovada acestui fapt o constituie zecile sau sutele de comentarii ce se adună în subsolul articolelor on-line care tratează acest subiect și care sunt o oglindă vie a neîncrederii cu care foarte mulți oameni privesc acest subiect. Evident, numărul mare al comentariilor sceptice sau conspiraționiste nu înseamnă că această neîncredere ar fi și justificată sub acest științific, însă, în mod clar, exprimă o dezamăgire a opiniei publice.

Acum, acest proiect vine cu o propunere care, în bună măsură, pare, din perspectiva momentului actual, destul de extravagantă: o clădire care se umflă asemenea unei mingi gonflabile pe solul lunar pentru a fi ulterior acoperită cu praf lunar tratat chimic și devenit astfel impenetrabil pentru căderi de meteoriți, radiații solare și radiații gama pare a fi un excelent subiect al uni film sf de succes.

Dar, la urma urmei, nu orice mare progres științific și tehnologic a părut la început ca fiind mai degrabă o fantezie? Oare să fi cheltuit Agenția Spațială Europeană bani și să fii mobilizat atâția oameni (pentru a organiza această conferință) doar pentru a realiza o punere în scenă și arunca praf în ochii celor care încă mai speră că explorarea spațială de anvergură poate fi o realitate ? Parcă n-aș crede nici acest lucru…

În fine, una peste alta, pentru a încerca să păstrăm un echilibru (circumspect) între entuziasm și scepticism, ar mai fi de spus că în luna decembrie a anului curent (2016) urmează să aibă loc, în Elveția, întâlnirea Consiliului Ministerial al ESA și urmează să vedem atunci dacă această structură (care stabilește politica organizației și direcțiile de acțiune) va transforma concluziile conferinței de anul trecut într-un program de acțiune concret (cu buget, listă de activități, termene de implementare) sau, eventual, își va exprima doar o bună-intenție cu privire la această perspectivă și va amâna totul pentru un viitor indefinit. Evident, asemenea decizii depind de mulți factori: de cum va arăta lumea la acel moment, de ce alte priorități globale ar putea exista atunci. de ce resurse bugetare dispun statele membre etc, etc… Deci, să nu anticipăm, căci până în decembrie nu mai este așa de mult…

Înainte de a încheia acest articol, pentru că se potrivește cu tematica sa, aș vrea să-ifelicit pe acei neobosiți entuziaști ai promovării științei (Vasile Decu, Răzvan Bucur, Adrian Șonka, Constantin Vlad) care în urmă cu puțin timp ne-au făcut nouă, celor care suntem pasionați de explorare, un minunat dar, la cea mai înaltă calitate de profesionalism: revista de astronomie Space și website-ul exploratorimoderni.ro.

Iar în final, pentru cei interesați de a afla mai multe despre toate cele prezentate mai sus, iată câteva repere on-line de la care ar putea începe documentarea:

https://www.youtube.com/watch?v=pk9PWUGkz7o (Builiding on themoon: 3D-printing a lunar base withthe ESA)

http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-3383610/Will-astronauts-living-Moon-2030-European-Space-Agency-leading-plans-3D-print-Lunar-Village.html

http://www.space.com/31488-european-moon-base-2030s.html

Până luna viitoare, vă urez să aveți zile frumoase și pline de soare!

2806 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.