REVISTA NAUTILUS / Articole / Mitul farfuriilor zburătoare – câteva explicații posibile

Mitul farfuriilor zburătoare – câteva explicații posibile

Eugen Cadaru • 13:38 - 02.10.2015 • 

De ce oare tot ceea ce ține de posibila existență a unor ființe extraterestre inteligente ne fascinează pe toți atât de mult ? Copii, tineri, maturi sau bătrâni, bărbați sau femei, entuziaști sau sceptici, cu toții ciulim urechile și devenim foarte atenți atunci când în preajma noastră apare vreo informație sau vreo discuție referitoare la acest subiect… Ce anume ne face să avem acest comportament? Cu ce parte a rațiunii noastre (sau a sufletului nostru) rezonează acest subiect care ne fascinează într-atât?

În volumul Butoiul lui Arhimede – mic tratat de mitologie a științei(EdituraNemira, 2006) Nicolas Witkowski și SvenOrtoli (doi oameni de știință convertiți în jurnaliști sau, dacă preferați, doi jurnaliști de știință cu o solidă educație în domeniu) încearcă să ne ofere o explicație. Premiza de la care pleacă aceștia este aceea că știința umană, prin faptul că a generat apariția unei arme capabile să distrugă întreaga civilizație (bomba atomică), și-a pierdut inocența, devenind, dintr-o speranță pentru fericirea umanității, un factor care, în epoca contemporană, inspiră mai degrabă teamă. Mai apoi, observând faptul că fenomenul OZN (UFO) a „explodat” în conștiința publică începând cu anul 1947 (deci la scurtă vreme după momentul apariției armelor atomice, deși antecedentele sale sunt vechi, mergând chiar până la popoarele antice, în zorii istorie – a se vedea cartea lui Ion Hobana „Enigme pe cerul istoriei” – Editura Abeona), aceștia explică că amploarea acestuia se datorează nevoii subconștientului colectiv al umanității de a spera în reașezarea științei pe un făgaș benefic pentru omenire. Din această perspectivă, pentru omul comun, OZN-ul ar fi simbolul unei puteri suverane și binefăcătoare, venită dintr-un paradis tehnicist, care ne aduce liniștea unui viitor în a cărui avangardă se află. Din perspectiva acestor autori, caracterul mitologic al acestui fenomen este demonstrat și prin asemănarea sa structurală (de construcție) cu alte vechi “produse” folclorice: obiecte în discuție sunt întotdeauna neidentificate dar presupuse a fi identificabile, preliminariile (preludiul) sunt intense și încărcate de detalii și emoție (entități luminoase, apariții nocturne etc.), în timp ce contactul de gradul 3 (imaginea extratereștrilor /cele petrecute acolo) rămâne neclar și fad, învăluit în mister (cei răpiți sunt forțați să uite detaliile întâlnirii etc.). Astfel, concluzia acestora (“farfuriile încarnează speranța unei virginități regăsite de știință”) vine să sugereze că există undeva, în străfundurile psihicului uman o nevoie ancestrală de a spera în existența unui bine care vine dinafară, a unei puteri care excede nivelul omului, care este perfectă în alcătuirea sa, care ne poate duce la cunoașterea universului și care să ne poate modifica destinul în bine.

Alte explicații ale acestui veritabil fenomen psihologic și cultural al lumii contemporane (mai mult sau mai puțin similare cu cea de mai sus) ne sunt oferite în volumul „Miturile secolului XX” (coordonator Pierre Brunel, editura Univers, 1999) prin articolul scris de Jean-Bruno Renard. Potrivit acestuia, mitologia extratereștrilor atât de prezentă în imaginarul actual reflectă crizele și contradicțiile civilizației occidentale. El are trei argumente pentru a-și susține ideea.

Primul dintre acestea este cel potrivit căruia emoția produsă de prezumtiva existență în Univers a unor ființe mai dezvoltate tehnologic ar decurge din sentimentul de culpabilitate pe care Occidentului îl are cu privire la modul în care el însuși a tratat popoarele așa-zis subdezvoltate din Africa și/sau Asia. Din această perspectivă, fenomenul OZN ar fi un produs fantasmatic al conștiinței încărcate a Occidentului care se imaginează a fi colonizat la rândul său, precum și el i-a colonizat pe alții. Formula „noi suntem Papuașii galaxiei”este revelatorie pentru a descrie sintetic această viziune, potrivit căreia pământenii ar fi în raport cu extratereștrii ceea ce oamenii așa-zis primitivi sunt pentru oamenii așa-zis civilizați.

Al doilea argument furnizat de către JBR se bazează (și el) pe observația că fenomenul OZN a devenit o „modă” în anii ’50 ai secolului trecut, corelație care îl duce pe autor la concluzia că în imaginarul colectiv occidental, marțienii (Marte mai este numită și Planeta Roșie) reprezentau o metaforă ce desemna, de fapt, Armata Roșie comunistă și pericolul de invazie reprezentat de aceasta. În acest fel, blocului sovietic, prin această asimilare, i se atribuia o alteritate aproape dez sau trans umanizantă (ceva de genul: comuniștii sunt alt fel de ființe, chiar dacă par a fi oameni), percepție întărită și de motivul extraterestrului cu înfățișare umană, adică al alien-ul camuflat: spionul (cu trimitere directă la obsesia americanilor din anii ’50 cu privire la infiltrarea unor agenților comuniști în societatea de acolo).

Și, în afara fricii de a nu fi colonizați și a fobiei anticomuniste exprimate prin mijloace ale imaginarului, autorul articolului mai oferă o ultimă explicație pentru mitul extratereștrilor, și anume aceea că oamenii au înlocuit miraculosul supranatural al secolelor trecute cu miraculosul tehnologic al prezentului. Drept argument al acestei teze este adusă o observație al lui Carl Jung care, în anul 1958, spunea că OZN-ul, ca entitate reprezentată, îmbină în mod perfect forma simbolică preferată a doctrinelor new-age, mandala, cu conceptul de superioritate științifică, realizând astfel un sincretism între perspectiva magică și cea tehnicistă asupra realității. Potrivit acestei argumentări, în imaginarul lumii seculare de astăzi, extratereștrii benefici sau malefici nu sunt altceva decât proiecția tehnologizată a ființelor supranaturale (benefice sau malefice) pe care le regăsim în toate mitologiile tradiționale. S-au schimbat doar formele dar substratul (esența) este același… Este de remarcat că această teză este susținută în multe din lucrările sale (Pentru o istorie a imaginarului; Întreîngerșifiarăambele apărute laedituraHumanitas)și de către profesorul Lucian Boia, care, privitor la această chestiune, arată că sub pojghița științifică a mitului OZN se poate recunoaște foarte ușor fondul arhetipal (modelul original) al ființelor fabuloase. Potrivit acestuia, în acest caz este vorba de mituri vechi care sunt recuperate, transfigurate și repuse în circulație sub denumirea de (pseudo) știință.

Cam așa.

În final, pentru a încerca o concluzie și (poate) un răspuns la întrebarea pusă la începutul acestui articol, sintetizând toate cele de mai sus, ar urma să înțelegem că, la baza mitului contemporan al farfuriilor zburătoare, se află trei componente ale sufletului uman (sau ale minții umane): speranța și nevoia de miracol (extraterestrul devine figura transfigurată tehnologic a îngerului pe care omenirea îl așteptă dintotdeauna pentru a o salva din propriile ei căderi și neputințe), frica (extraterestrul devine exponentul pericolului imanent ce decurge din starea de fragilitatea a omului în raport cu Universul) și apetența pentru mister (tot ceea ce nu cunoaștem ne incită și ne pasionează).

 

În rest, pentru că deja suntem în plină toamnă, până luna viitoare vă urez un octombrie pe cât posibil însorit și călduros!

1029 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.