REVISTA NAUTILUS / Articole / Idei care ne mobilizează imaginația

Idei care ne mobilizează imaginația

Eugen Cadaru • 17:58 - 01.08.2013 • 

Universul ideilor sf&fantasy este, prin însăși natura sa, nelimitat, de vreme ce domeniul imaginarului cuprinde, de principiu, orice concept pe care mintea umană îl poate zămisli. Cu toate acestea, paradoxal aproape, literatura și filmul sf&fantasy nu duc deloc lipsă de clișee, ba chiar dimpotrivă am putea spune, căci, la o analiză atentă, cele mai multe dintre filmele și cărțile care apar sub acest stindard reciclează și repetă, în măsuri diferite fiecare, un număr de idei mai mult sau mai puțin clasice. De aceea, dată fiind această situație, întâlnirea cu o idee sf&fantasy care iese din tipar, care aduce ceva nou în peisajul acestei culturi, nu poate fi decât o bucurie. Personal, am avut destul de recent această bucurie, odată cu lectura unui volum apărut în urmă cu câteva luni, „A doua venire” (autor: Marian Truță; Editura NemiraPublishingHouse;2012), și, în mod special, a uneia din povestirile cuprinse acolo, “Cu Gagarin pe Calea Victoriei”.

Din punct de vedere al clasificării sale, această poveste este, de bună-seamă, o ucronie, adică o poveste în care se prezintă o istorie alternativă, altfel decât aceea care s-a petrecut cu adevărat (ex: Columb s-a întors în Spania fără să fii descoperit America, care, astfel, a rămas necunoscută europenilor vreme de încă câteva sute de ani).  Ipoteza de la care pornește autorul este aceea că navetaVostok 1, care l-a transportat pe Iuri Gagarin în spațiu, în 1961, a căzut, accidental, undeva pe teritoriul României, într-un sat din Lunca Dunării. Deși, chiar și numai până aici, avem deja o ipoteză sf consistentă, ceea ce este fascinant în această povestire de abia acum urmează, pentru că Romania în care aterizează naveta nu este cea pe care o știm cu toții, România socialistă a anilor ‘60, ci o cu totul altă țară:o țară condusă de un Domn, prin intermediul divanelor, caimacanilor, logofeților, boierilor și a arnăuților, o țară în care serviciul militar durează 7 ani, în care comunicarea între instituțiile statului se face nu prin telefon ci cu ajutorul porumbeilor voiajori, o țară în care se practică birul zeciuielii, în care zborurile se fac nu cu avioanele ci cu baloanele și dirijabilele iar în loc de mașini oamenii se deplasează cu șarete, o țară în care, în loc de submarine, există clopote autonome pentru scufundări militare, o țară în care nu există nici electricitate iar lumina artificială este dată de lămpile cu gaz, cât despre televizor, ce să mai spunem?,chiar că, în acea Românie, n-a auzit nimeni de așa ceva…

La nivelul semnificației profunde, povestirea pune în discuție chestiunea realității și a percepției acesteia. “Lumea reală, Ieronime, este asta în care ne aflăm amândoi și nu în basmele tale”spune un personaj, în timp ce eroul întregii istorii se întreabă “..cum poți să știi dacă te-a mușcat nebunia ? Un nebun se crede sănătos, nu-i așa ?…dilii vorbesc firesc și perfect natural…Poate că Gagarin nu era un aeronaut picat din cer, poate că Gagarin era un medic de la balamuc, un medic isteț, care reușise să străbată granița dintre lumea nebuniei lui și lumea reală, cu gândul de a-i vindeca? Pe el și pe boier, firește. Dar dacă și boierul era o iluzie iscată din fierbințeala creierului său?”Teoria lumii ca vis, evident, nu este deloc nouă, dar fiecare reprezentare a ei, atunci când este realizată cu măiestrie, are darul de a ne mai stârni un pic gândirea metafizică… Vă amintiți filmul “ShutterIsland” (2010) ?

În ceea ce privește explicația de natură științifico-fantastică, ceea ce putem deduce din ansamblul poveștii este că naveta Vostok 1 a pornit a zbura spre cosmos dintr-un univers X și, grație unui fenomen neexplicat, a aterizat într-un univers paralel, universul Y, în care istoria și lumea au evoluat altfel decât în universul din care a plecat. În acel univers Y, Transilvania este un Principat, Austro-Ungaria încă există, în locul Statelor Unite ale Americii și Canadei există două țări numite Columbia de Nord și Columbia de Sud, Uniunea Sovietică nu apare pe nicio hartă ci, în locul ei, este Imperiul Rus având capitala nu la Moscova, ci la Sankt Petersburg. De altfel, chiar autorul însuși ne întărește această percepție, arătând undeva în carte că “…lumile ar fi fost niște perdele străvezii, plutind liber printr-un cosmos nesfârșit și atingându-se în răstimpuri, iar din atingerea lor întâmplătoare oamenii treceau de acolo-acolo, fără rost, fără noimă”. Avem, așadar, o intersecție declarată între universuri paralele, universuri care, la un moment dat, s-au apropiat suficient de mult, măcar și numai tangențíal, cât să permită unui element din primul să treacă în cel de-ai doilea.

Dincolo de această premisă interesantă prin ea însăși, ceea ce eu am găsit ca fiind cu totul deosebit în această povestire este acel chip alternativ al României anilor ‘60. O Românie care, prin caracteristicile sale, pare cantonată în Evul Mediu, cu toate că acțiunea se petrece la mijlocul secolului XX. O Românie bucolică, aproape magică prin contrastul dintre caracteristicile sale și momentul istoric în care se află. Teribilă imaginație. Ipoteza este atât de interesantă încât, inevitabil, simți nevoia să știi mai mult despre acea Românie, de ce a evoluat în acest fel, ce evenimente s-au petrecut și cum sunt toate cele care există acolo (oameni, obiceiuri, obiecte, clădiri, etc). Dar povestirea se termină brusc, exact atunci când curiozitatea cititorului este la nivelul maxim, lăsând însă loc, aș zice eu, unei necesare continuări. Căci asta mi-aș dori eu de la autorul volumului, și anume să ducă mai departe povestirea, dezvoltând-o într-o nuvelă sau poate într-un roman, pentru a ne dezvălui pe de-a întregul tot ce a văzut el cu ochii imaginației în acel univers al României feudale aflată în plină lume contemporană.

În ceea ce privește celelalte povestiri din volum, cum dimensiunile rezonabile ale oricărui articol nu îmi permit să vorbesc în detaliu despre fiecare din ele, vă voi spune doar atât: dacă doriți să știți cum ar fi fost viața noastră în România socialistă a anului 2010,  dacă doriți să aflați un alt chip diferit al țării și lumii noastre precum și cu ce scop alternativ, nu prea  lăudabil, ar fi posibil să fii fost construit faimosul accelerator de particule de la CERN, dacă doriți să știți cum un radioamator poate influența intersectarea lumilor paralele și, mai ales, cum arată un univers compus din mixajul a două universuri diferite, dacă vreți să vă faceți o idee despre ce ar putea fi dincolo de perdeaua matricei care v-a fost trasă în fața ochilor, atunci, cumpărați și citiți volumul “A doua venire”. Nu numai că nu o să vă pară rău, dar veți rămâne cu un set de idei care vă vor mobiliza imaginația la maximum.

1334 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.