REVISTA NAUTILUS / Articole / Gérard Klein: Opera spațială și imperiile galactice (I)

Gérard Klein: Opera spațială și imperiile galactice (I)

Gérard Klein • 20:20 - 04.11.2015 • 

În multe feluri, cerul înstelat arată ca harta unui fascinant arhipelag. Și, după cum ochiul obliterează ușor distanțele cosmice și neglijează mai ales profunzimea iar urechea se încântă de bună voie cu nume de stele sau constelații – Altair, Orion, Sirius, Deneb, Fomalhaut, Arcturus, Rigel, Betelgeuse – și mintea se lansează curând într-o navigare interstelară în care fiecare punct de lumină reprezintă o escală iar liniile virtuale par răscruci de rute spațiale desenând conturul unor fabuloase imperii galactice.

Imperii galactice, iată cum s-a strecurat pe pagină…un vis…poate o năzuință. Dacă neglijăm câteva minore constrângeri fizice și logice asupra cărora vom reveni, ideea este în întregime, aproape în mod absurd rezonabilă. Specia umană întâi a schițat mental și întotdeauna apoi și-a extins modul de organizare asupra noilor teritorii. Este poate simplist, dar cât de tentant să subliniem că un om al neoliticului, aflat la mai puțin de zece milenii de noi, ar fi fost probabil în imposibilitatea de a concepe atât spațial cât și social o organizație precum cea a Imperiului Roman. Este la fel îndoielnic că un roman ar fi putut să-și imagineze ceva asemănător imperiului american sau uneia dintre giganticele companii multinaționale care acoperă întreaga planetă în mod direct, o singură multinațională exploatând legal câte o jumătate de milion de oameni, hrănind familiile acestora și influențând evident, soarta a miliarde de alți pământeni. Din această perspectivă putem refuza ideea credibilității posibile peste milenii a unor eventuale imperii galactice ? Mai ales dacă există în univers și alte specii raționale având posibil cam aceleași calități și cam aceleași defecte precum specia noastră, șansele de a vedea constituie astfel de imperii sunt evident multiplicate.

Și iată deci o dimensiune posibilă a problemei unei viitoare societăți galactice care poate fi de origine extraterestră și în cadrul căreia micuțul trib al pământenilor va trebui să-și găsească locul, nu fără a arăta, cel puțin temporar, umilința cuvenită. Sau poate din fericire regiunea noastră a universului este (aproape) goală și Homo Sapiens Sapiens va fi pionierul explorării și colonizării, își va impune legea și va construi poate un imperiu. În primul caz, Omul va trebui să se integreze poveștii altuia sau altora; în al doilea, Omul își va croi propria poveste, va face din propria istorie cu un optimism frizând megalomania, istoria universului. Regăsim în toată această perspectivă, alternanța între aceste două viziuni, prima mai degrabă filosofică, a doua mai juvenilă, cu toate că fiecare dintre acești doi termeni implică atât posibilități cât și limitări.

Un alt fel de opoziție care, uneori, pretinde să se bazeze pe limitele absolute sau relative ale tehnologiei apare între modelul de imperiu centralizat și birocratic (imperiul roman, imperiul sovietic sau cel contemporan american), și imperiul descentralizat, protejat în diversitatea sa prin enorme distanțe și prin propriile sale conflicte de expansiunea devorantă a unei singure puteri, precum modelul Oceaniei, Africii negre sau a puterilor europene ce se țin reciproc în șah.

În cele din urmă, o a treia posibilă dimensiune este cea a dezvoltării istorice a unui imperiu sau societăți galactice, umane sau extraterestre, introducându-se etapa unei creații sau unei extinderi, a unui moment de apogeu (dacă putem îndrăzni să folosim acest termen astronomic la o distanță cosmică de Pământ) sau în decursul unui moment de declin. Privilegierea unei asemenea perioade este cu siguranță semnul unei intenții sau unei prejudecăți ideologice. A confunda – sau cel puțin a pune semnul egalității – între imperiul galactic și civilizație așa cum a făcut Isaac Asimov în seria sa „Fundația”, reprezintă de fapt devoalarea unui anumit ideal politic.

Este destul de remarcabil faptul că ideea unei posibile societăți galactice, adică a unei civilizații globale și globalizante a unui imperiu spațial de o asemenea amplitudine cosmică, este de origine americană. Autorii europeni de science fiction și-au imaginat mai degrabă societăți planetare (chiar interplanetare), și viziunea predominantă a fost și este a contactului pașnic, a respectului față de multitudinea diferențelor posibile, și chiar a antantei cordiale pangalactice. Într-un fel, constelația statelor europene este proiectată asupra configurațiilor stelare. Visul cel mai îndrăzneț este unitatea planetei Terra. Dacă este necesar, unitatea speciei umane împotriva unui invadator din cosmos.

Va urma.

© Gérard Klein

Titlul original : „L’opéra spatiale et les empires galactiques”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş (http://fantastica.ro/gerard-klein-interviu/)

Gérard Klein – „Roboții și specia umană”

Gérard Klein – „Problema lui Turing”

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – recenzia romanului „Flashback” (2011) de Dan Simmons

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului.

Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF.

I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie :

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

693 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.