Introducere: SF-ul latino-american îşi descoperă rădăcinile
Retro-etichetarea operelor timpurii ale SF-ului latino-american
Dacă primul gest al lui Hugo Gernsback în numărul inaugural al revistei „Amazing Stories” a fost de a găsi termenul care ulterior a devenit „science fiction” pentru a desemna tipul de texte pe care le publica revista sa, cel de al doilea a fost să utilizeze retroactiv acest termen pentru a eticheta – sau retro-eticheta – un corp de texte existente pe care le considera ca aparţinînd aceleiaşi tradiţii.
„Prin scientifiction, mă refer la Jules Verne, H.G.Wells şi Edgar Allan Poe şi la povestirile scrise de aceştia – romanţuri fermecătoare împletite cu informaţii ştiinţifice şi viziuni profetice.”
Deşi genealogia science fiction-ului a fost trasată în mod activ în ţările-i de origine din momentul în care Gernsback a botezat formal genul, în America Latină acest proces nu a avut loc pînă spre sfîrşitul anilor 1960 şi continuă şi azi. Ca orice efort bibliografic, efortul de retro-etichetare a SF-ului latino-american a fost parţial rezultatul dorinţei de obţinere a unui statut şi de legitimizare prin identificarea strămoşilor iluştri ce pot consolida poziţia descendenţilor. Deşi latino-americanii pot arăta către antecesorii din emisfera nordică şi pot pretinde că pedigriul oficial al acestora le aparţine, investigaţiile de la sfîrşitul secolului XX şi începutul secolului XXI destinate conturării unui arbore genealogic naţional sau continental reprezintă evidenţierea dorinţei de a arăta că SF-ul a fost un fenomen mondial încă de la începuturi iar America Latină a fost prezentă şi a participat la constituirea genului utilizînd caracteristici şi adaptări locale. Această participare este unul dintre modurile în care America Latină a demonstrat o conexiune continuă cu dezbaterile literare, culturale şi ştiinţifice din cadrul arenei internaţionale. Dar adăugarea unor lucrări datînd din perioada timpurie la arborele genealogic al SF-ului latino-american contribuie cu mult mai mult decît cu dotarea acestuia cu rădăcini locale: lărgeşte orizontul înţelegerii noastre a dezvoltării genului în America Latină şi în alte zone ale periferiei culturale; extinde percepţia noastră asupra rolului ştiinţei în cadrul literaturii şi culturii latino-americane, adaugă noi perspective şi noi posibilităţi narative genului în totalitate.
Din secolul XIX pînă în prezent, SF-ul a demonstrat în mod consistent că este un vehicul ideal pentru înregistrarea tensiunilor referitoare la definirea identităţii naţionale şi procesului de modernizare. Aceste tensiuni au fost mult timp exacerbate în America Latină prin permanenta obsesie de a construi şi/sau menţine o identitate naţională în faţa influenţei zdrobitoare venită dinspre nord şi de asimilare deficitară a tehnologiei în ţările latino-americane, ceea ce a rezultat printr-o situaţie pe care García Canclini a numit-o „eterogenitate multitemporală”. Cînd se caracterizează SF-ul latino-american, este important de a se reliefa diferenţele dintre secolele XIX, XX şi XXI în termeni de creare şi lectură a genului, percepţia relaţiei cu Nordul industrializat şi rolul ştiinţei în imaginaţia naţională.
Asocierea cu SF-ul nu a reprezentat mare lucru pentru autorii din secolul XIX pentru că aceştia nu conştientizau de regulă că scriu SF (science fiction în accepţia modernă). Etichetarea drept SF a unor opere ale unor scriitori latino-americani s-a dovedit a fi ceva asemănător unei săbii cu două tăişuri. Şi asta pentru că dacă eticheta de SF este uşor identificabilă şi recognoscibilă, aducîndu-le autorilor respectivi căldura căminului de nişă şi fidelitatea consumatorilor specializaţi, aceştia sînt relativi puţini. Textele purtînd „stigmatul” etichetei SF sînt în mod frecvent considerate în America Latină ca fiind pulp fiction de mîna a doua sau a treia şi de multe ori sînt etichetate ca exponente ale imperialismului cultural, fiind acuzate de evazionism şi de incapacitate de a reflecta realitatea locală. (Trebuie spus că datorită actualei efervescenţe ale lucrărilor de critică literară, analiză şi interpretare a SF-ului latino-american şi a distanţării genului de predominanţa viziunilor „strălucitoare” abundînd de siluete racheto-falice, scriitorii şi promotorii genului din America Latină sînt mult mai capabili să prezinte argumente împotriva unor asemenea interpretări. Înainte de înflorirea ficţiunii pulp nord-americane, SF-ul nu era perceput ca un gen literar străin care nu ar fi avut vreo legătură cu realitatea latino-americană şi nu se stabiliseră legăturile puternice dintre SF şi cultura populară. Contrar asocierii recente cu aşa numita cultură de masă, textele SF din secolul XIX erau citite exclusiv de clasele superioare din America Latină. În timp ce mulţi scriitori aparţinînd tinerelor naţiuni latino-americane căutau să creeze contribuţii în cadrul literaturilor naţionale, în acea perioadă era mult mai acceptabil să fii influenţat de literatura nord-americană. Era epoca în care caracteristicile politice, economice, culturale, ştiinţifice şi chiar rasiale ale naţiunilor nord-vest europene precum Marea Britanie, Franţa şi Germania era adesea considerate modele în scopul de a aduce progresul şi de „civiliza” „barbarele hoarde” latino-americane. Statele Unite erau văzute ca un exemplu de naţiune care incorporase cu succes aceste modele. Prin urmare asocierea cu genuri literare nordice ca utopia, călătoriile fantastice, romanţul ştiinţific – genuri care au coagulat rapid creînd tradiţia SF – creştea mai degrabă autenticitatea unui text.
Secolul XIX a fost de asemenea în America Latină perioada în care discursul ştiinţific a fost supremul garant al adevărului. În „Mitul şi arhiva”, referinţa critică a studierii naraţiunii latino-americane, Roberto González Echevarría a descris ceea ce a numit „discursul hegemonic al ştiinţei” ca pe „limbajul autoritar al cunoaşterii, auto-cunoaşterii şi legitimităţii” în America Latină. Această putere a legitimizării discursului ştiinţific potenţează textele scrise în cadrul nou apărutului gen SF cu o autoritate adiţională provenind din afara textelor înseşi. Ca şi în secolul XXI, naţiunile latino-americane ale secolului XIX erau arareori producătoare de cercetare ştiinţifică originală aşa încît sursa acestei autorităţi trebuia în mod necesar să fie asociată sau conectată cu Nordul sofisticat. În timp ce influenţa Nordului atît în ştiinţă cît şi în literatură este uneori văzută ca fiind dublu malefică în cadrul SF-ului actual latino-american, acum un secol o asemenea viziune nu exista. Pe lîngă asta trebuie să reţinem că abordarea prin care SF-ul este perceput ca un component extern al culturilor hibride/mestizo/post-coloniale din America Latină, de fapt nu este deloc străină realităţii locale.
Aşa cum González Echevarría scria:
„Nu-mi poate scăpa faptul că discursul hegemonic descris aici, provine din „afara” Americii Latine; deci continentul sud-american apare în mod constant să se auto-explice în termeni „străini”, fiind victima neajutorată a unui limbaj colonialist şi a unui mod de generare a unor imagini stereotipe. Există un nivel la care aceste lucruri sînt adevărate şi deplorabile. Totuşi, în America Latină, la fiecare nivel, de la cel economic la cel intelectual, exteriorul este întotdeauna şi interiorul… America Latina este parte din lumea occidentală, nicidecum o altă parte colonizată, cu excepţia ficţiunilor fondatoare şi în idealizările constitutive.”
Independenţa politică a Americii Latine obţinută în pofida rezistenţei puterilor coloniale europene, nu a creat o cezură în special în cadrul elitelor locale faţă de rădăcinile culturale europene. Dependenţa ştiinţifică, economică şi culturală a Americii Latine era considerată a fi doar efemeră. Mijlocul şi sfîrşitul secolului XIX, respectiv începutul secolului XX au fost perioade de edificare a naţiunilor în America Latină în termeni instituţionali şi de infrastructură şi de mare potenţial real sau imaginat. Anumite naţiuni latino-americane au prosperat economic datorită unor conjucturi favorabile pentru materiile lor prime exportate. Zorii secolului XX au reprezentat naşterea modernismului hispano-american, prima dintre mişcările literare latino-americane care au reverberat dincolo de graniţele continentului.
În domeniul ştiinţific, aşa cum a afirmat Nancy Stepan, „latino-americanii aproape că nu contau pentru ştiinţa mondială” („Hour”, 40) dar aceştia erau măcar familiarizaţi cu progresul ştiinţific european şi citează istoria eugeniei în America Latină ca un exemplu al „aprobării generalizate a ştiinţei, ca semn al modernităţii culturale şi un mijloc prin care diverse ţări ale Americii Latine vor putea să devină actori importanţi pe scena mondială.” („Hour, 36, 40). Texte scrise în tradiţia SF-ului în America Latină a secolului al XIX-lea nu erau percepute ca palide imitaţii ale unor modele literare imperialiste portretizînd societăţi extrapolate bazate pe tehnologii iluzorii ci ca nişte lucrări care descriau prezentul cu autoritatea discursului ştiinţific şi clădeau o punte spre viitorul radios ce părea predestinat să se materializeze.
O mai bună înţelegere a SF-ului latino-american, atît aceluia timpuriu cît şi aceluia succesiv poate oferi detalii a unor aspecte adesea neglijate a realităţii latino-americane şi ne poate ajuta să ne lărgim orizontul de înţelegere a SF-ului în general. În Nord, în special în Statele Unite există o anumită miopie a percepţiei lumii şi literaturilor sale. Criticul argentinian de SF, Pablo Capanna a descris acest fenomen ca fiind „incapacitatea, caracteristică tuturor centrelor imperiale din istoria cunoscută de a înţelege ce se întîmplă dincolo de centrul puterii şi de a şti cum gîndesc cei care trăiesc la periferia puterii” („Entrevista”, 165). SF-ul latino-american poate contribui cu multa necesara corectare a unei viziuni imperiale; aşa cum M.Elizabeth Ginway menţiona în articolul ei, „A Working Model for Analyzing Third World Science Fiction”, „Poziţia subalternă sau periferică aduce noi şi variate perspective asupra producţiei culturale hegemonice”.
În alocuţiunea sa de la Conferinţa Internaţională a Fantasticului în Arte din 2007, Geoff Ryman a vorbit despre SF ca „o activitate colectivă”, o „continuitate”, un „vis de mase”; a caracterizat SF-ul centrului (termenul meu) ca suferind de o viziune etnocentrică a lumii, de discriminare de gen şi de o percepţie limitată a rolului „celuilalt” (ori îi împuşcăm ori îi asimilăm). Ryman a continuat referindu-se la potenţialul SF-ului scris la „periferia” centrului imperial de a ajuta genul să se descotorosească de stereotipuri şi de a contribui la elaborarea unui nou vis de mase. Retro-etichetarea SF-ului timpuriu latino-american este parte a unui proces prin care recunoaştem contribuţia scriitorilor sud-americani atît la dezvoltarea SF-ului cît şi la construcţia „visului de mase”, a unei viziuni specifice.
Traducere de Cristian Tamaş.
Traducerea (un fragment din volumul „The Emergence of the Latin American Science Fiction”, Wesleyan University Press, 2011) s-a făcut cu acordul autoarei, doamna Prof. Rachel Haywood Ferreira şi a editurii americane Wesleyan. Le mulţumim.
Rachel Haywood-Ferreira, Ph.D. este profesor asociat de spaniolă şi portugheză (College of Liberal Arts & Sciences, Department of World Languages and Cultures) din cadrul Iowa State University (fondată în 1858 şi avînd sediul în Ames, Iowa, S.U.A.). Este coordonatorul diviziei de literatură fantastică internaţională din cadrul International Association for the Fantastic in the Arts (IAFA). A absolvit Universitatea Yale.
Activitatea Prof. Haywood-Ferreira este dedicată studierii science fiction-ului latino-american în special din Argentina, Mexic şi Brazilia (literatură, reviste, fanzine, benzi desenate, film) şi fantasticului latino-american. Articolele sale au fost publicate în „Science Fiction Studies”, „Journal of the Fantastic in the Arts”, „Hispania” şi „Extrapolation”:
„Back to the Future: The Expanding Field of Latin-American Science Fiction”, Hispania 91.2 (2008): 352-62.
„The First Wave: Latin American Science Fiction Discovers Its Roots”, Science Fiction Studies 34.3 (2007): 432-62.
„By Burro and by Beagle: Geographical Journeys through Time in Latin American Science Fiction”, Journal of the Fantastic in the Arts 18.2 (2007): 166-86.
În mai anul acesta a publicat la editura Wesleyan University Press, în colecţia “Early Classics of Science Fiction”, volumul de studii „The Emergence of Latin American Science Fiction”. Este membră a IAFA (International Association for the Fantastic in the Arts) iar între 2003 şi 2008 a făcut parte din Executive Committee for the Modern Language Association Discussion Group on Science Fiction and Utopian and Fantastic Literature. I s-au decernat premiile „ISU Award for Early Achievement in Teaching, 2009” şi „College of Liberal Arts and Sciences Award for Early Achievement in Teaching, 2008 “.
Asociaţia Internaţională a Fantasticului în Arte (IAFA) a fost fondată în 1982 de către profesorii Robert A.Collins (Florida Atlantic University), Roger C. Schlobin (Purdue University) şi scriitorul Timothy R. Sullivan, cu sprijinul doamnei Margaret Gaines Swann, mama profesorului şi autorului Thomas Burnett Swann. Prima conferinţă ICFA (Conferinţa Internaţională a fantasticului în arte) a avut loc în martie 1980. În decursul anilor au fost invitaţi şi au participat unii dintre cei mai cunoscuţi autori de science fiction şi fantasy din lume, printre care Damon Knight, Theodore Sturgeon, Frederik Pohl, Gene Wolfe, Harlan Ellison, Fritz Leiber, Samuel Delany, Brian Aldiss, James Gunn, Kate Wilhelm, John Morressy, Somtow Sucharitkul, etc. În 1988, IAFA a început publicarea trimestrialului Journal of the Fantastic in the Arts, fondat de vicepreşedintele asociaţiei, Carl Yoke.
IAFA organizează în 2012 cea de treizeci şi treia ediţie a Conferinţei Internaţionale a fantasticului în arte (ICFA), „The Monstrous Fantastic” între 21 – 25 martie, Orlando, Florida, S.U.A. (hotelul Orlando Airport Marriott). Invitaţi speciali sînt China Miéville, Kelly Link şi Brian Aldiss. IAFA organizează cea de a şasea ediţie a Premiului anual Jamie Bishop dedicat eseurilor despre fantastic scrise în alte limbi decît engleza.
IAFA defineşte fantasticul pentru a include science fiction-ul, folclorul, genurile conexe în literatură, teatru, film, artă şi design grafic, şi alte domenii: http://culturalsflearnings.blogspot.com/2011/08/international-association-for-fantastic.html
Vizualizari: 352
