REVISTA NAUTILUS / Articole / Dan Simmons – Flashback (2011)

Dan Simmons – Flashback (2011)

Gérard Klein • 23:54 - 01.10.2014 • 

Dan Simmons_Flashback

„Flashback” de Dan Simmons este un thriller SF având acțiunea în 2030. A profitat autorul pentru a zugrăvi o imagine catastrofică a acestui viitor apropiat pentru Statele Unite și restul lumii, bazându-se pe propriile idei de dreapta ? Oare așa să fie ? Reacții postate pe bloguri și forumuri au apărut imediat după lansarea romanului în versiune originală în limba engleză. Dar oare împărtășește Dan Simmons asemenea idei sau a împins programatic provocarea foarte departe numai pentru a obliga să reflectăm?

Gândirea nu trebuie să se supună nici unei dogme, nici unui partid, nici unei pasiuni, nici unui interes, nici unei idei preconcepute, nici față de nimic altceva, cu excepția faptelor înseși, pentru că supunându-se ar înceta să mai existe.” – Henri Poincaré

Zoom

Unii cititori ai acestui captivant roman SF pot să fi fost șocați de viziunea unui asemenea viitor. Și mai ales prin premisele care par să fi fost inspirate direct de teze familiare ale dreptei conservatoare americane. Și eu am fost la început surprins. „Flashback” a atras imediat după publicarea în engleză, comentarii usturătoare din partea unor liberali (în sensul american), revoltați de un text atât de incorect politic. Desigur, în nici un caz nu este de dorit ca autorii și cititorii să împărtășească integral aceleași opinii.

Putem să citim textele cuiva fără să-i împărtășim ideile. Conformismul își are limitele sale, deși le transgresează cu ușurință. Romancierul, mult mai ușor decât eseistul, poate revendica libertatea creatorului afirmând că povestea lui nu are nimic de-a face cu propriile-i convingeri, acelea personale și profunde. Personajele autorului se bucură de autonomie după cum știm, putând foarte bine face declarații care aparțin creatorului și prin care acesta nu se recunoaște.

Sau, cel puțin așa poate pretinde autorul. Editorul la rândul său, în mod evident, nu se poate autobloca în selecțiile sale de propriile-i prejudecăți. Dar eu trebuie să mărturisesc însă că m-am decis să nu public traducerea în franceză a romanului „Carrion Comfort” după succesul seriei Hyperion, în ciuda admirației pe care am avut-o și o am pentru scriitorul Dan Simmons, pentru că eu sunt împotriva exploatării ludice indiferent sub orice formă a programului de exterminare al unor ființe umane organizat de către naziști. Dar o altă întrebare se pune. Dacă aceste teze incorecte politic și extensiile lor în viitor sunt verosimil-coerente în contextul romanului „Flashback”? Putem presupune că grija dovedită de autor în extrapolările sale sociale ale unui viitor relativ apropiat demonstrează autenticitatea convingerilor sale. Acest lucru ridică o altă întrebare interesantă, care nu va fi abordată aici, cel puțin nu în mod direct: până la ce punct un scriitor este responsabil pentru anticipațiile sale ? La rândul său, Dan Simmons neagă pe blogul său că romanul „Flashback” reflectă în vreun fel propriile idei politice. Dar putem să-l credem?

Orizontul selectat, peste douăzeci de ani în viitor sau în jurul anului 2035 este familiar viitorologilor și prospectiviștilor. Pe termen scurt rămânem în paradigma prognozei, extrapolând trecutul. Pe termen mult mai lung, cu excepția unor domenii relativ definite, nu putem afirma nimic concret. În primul rând, în cadrul acestei relativ scurte perioade de timp, se pot întâmpla într-adevăr răsturnări atât de brutale ale dimensiunii globale descrise în „Flashback”? Istoria, veche și recentă, ar tinde să sugereze angro că nu, dar autorul poate susține în mod valabil că el a comprimat evenimentele pentru a le aduce mai aproape de noi și, prin urmare, a le face mai izbitoare.

Sunt oare credibile evenimentele prezentate în „Flashback”? Pentru început, falimentul, colapsul și dezintegrarea Statele Unite sunt posibile? Financiar, situația S.U.A. nu este strălucită. În 2012, datoria publică, aceea a exclusiv guvernului federal fără a ține seama de datoriile celorlalte autorități publice americane, de stat și locale, depășește cu aproximativ 15 000 de miliarde de dolari, 100% din Produsul Industrial Brut, iar cele mai multe previziuni se referă la un cumul de datorii echivalând cu 115% din PIB în 2015 și unele extrapolări presupun că ar putea ajunge la 200% din PIB exact spre anul 2035.

Și când un economist îi explică personajului Leonard din roman că această creștere aproape exponențială se datorează în principal cheltuielilor sociale, o asemenea afirmație este departe de a fi greșită și asta conform aproape tututor experților, inclusiv Congressional Budget Office (CBO). Evident, Dan Simmons nu menționează cheltuielile militare, aproape 700 miliarde de dolari în 2010; costul războaielor din Irak și Afganistan este estimat până în prezent la trei miliarde de dolari.

Economistul nu menționează nici reformele necesare ale sistemului fiscal american și nici reorganizarea completă și esențială a sistemului de sănătate care costă defalcat pe cap de locuitor de cel puțin două ori mai mare ca în țările vest-europene, sistemul american având o eficiență mult mai mică în ceea ce privește sănătatea publică. Toate cheltuielile de îngrijire ale sănătății, finanțate de guvernul federal, de state, municipalități, companii și persoane fizice, au reprezentat în 2011 aproximativ 2.500 de miliarde de dolari, și au continuat să crească.

Contrar înțelepciunii convenționale prevalente în Franța, Statele Unite ale Americii atribuie acum în ceea ce privește sănătatea un procent mult mai mare din PIB-ul lor decât Franța (16,2% față de 11,7%) și dacă luăm în considerare cheltuielile pe cap de locuitor, acelea ale Statelelor Unite sunt aproximativ de două ori mai mari ca ale Franței, dar cu o eficiență mult mai mică. A asigura în aceste condiții de ineficiență și de incapacitate de gestionare, servicii privind sănătatea pentru 30-40 de milioane de americani care nu au niciun fel de asigurare medicală, duce de fapt la ruină. Cu excepția atacării frontale a privilegiilor financiare a unor puternice și elitiste grupuri sociale și a lobby-urilor lor, a profesioniștilor din domeniul medical, a marilor companii farmaceutice, a marilor companii de asigurări, ca să nu mai vorbim de sub-impozitarea acelor care declară ca venituri mai mult de 5 -600.000 de dolari anual. Înțelegem că administrația democrat este extrem de prudentă în descâlcirea acestui nod gordian al privilegiilor celor bogați sau super-bogați, adică 5% din populația totală a S.U.A. și să nu uităm că 1% dintre über-nababii americani posedă mai bine de jumătate din avuția Americii. Ce să mai vorbim de alte forme de asistență socială…

Va urma.

© Gérard Klein

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului. Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF. I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

970 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.