REVISTA NAUTILUS / Articole / Dan Simmons – Flashback (2011), partea a IV-a

Dan Simmons – Flashback (2011), partea a IV-a

Gérard Klein • 11:54 - 04.01.2015 • 

„Flashback” de Dan Simmons este un thriller SF având acțiunea în 2030. A profitat autorul pentru a zugrăvi o imagine catastrofică a acestui viitor apropiat pentru Statele Unite și restul lumii, bazându-se pe propriile idei de dreapta ? Oare așa să fie ? Reacții postate pe bloguri și forumuri au apărut imediat după lansarea romanului în versiune originală în limba engleză. Dar oare împărtășește Dan Simmons asemenea idei sau a împins programatic provocarea foarte departe numai pentru a obliga să reflectăm? Unii cititori ai acestui captivant roman SF pot să fi fost șocați de viziunea unui asemenea viitor.

Gândirea nu trebuie să se supună nici unei dogme, nici unui partid, nici unei pasiuni, nici unui interes, nici unei idei preconcepute, nici față de nimic altceva, cu excepția faptelor înseși, pentru că supunându-se ar înceta să mai existe.” – Henri Poincaré

De fapt, Dan Simmons descrie fantasme politice care nu sunt în mod necesar ale lui sau nu numai ale lui, ci ale unor grupuri întregi care au pierdut complet contactul cu realitatea. Precum wahabiștii și salafiții cu elucubrațiile lor privind un nou „califat global”. Dacă Dan Simmons condamnă – și cine având mintea întreagă n-ar face-o ? – actele teroriste ale islamofasciștilor care fac în special victime în țările musulmane dar nu numai, o face pentru că are dreptul să-și spună opinia despre degenerarea unei religii care produce pe bandă rulantă monștri demenți dar pe care alte zeci de milioane de musulmani moderați și pașnici nu-i condamnă. Toată lumea ar trebui să citească în întregime articolul „Monstrul ivit din boala islamului”, al lui Abdennour Bidar, filosof și musulman.

De ce n-ar fi vorba tot de asta și în privința altor aspecte ale romanului său ? De exemplu, unele dintre fantasmele ultraconservatorilor americani? Prin chiar excesele prospectiviste ale acestui roman, care sunt în mod deliberat provocatoare, Dan Simmons ne atrage atenția nu asupra ceea ce s-ar putea întâmpla sau asupra ce crede el că s-ar putea întâmpla, ci asupra a ceea ce mulți speră să se întâmple ca și cum fantasmele sau ficțiunea ar putea înlocui realitatea. Dan Simmons a explicat pe larg pe blogul său – într-un mesaj pe care vă recomand să-l citiți – ce înseamnă de fapt atacurile din 11 septembrie 2001, cu mult timp înainte de a începe să scrie Flashback.

Știm cu toții că Dan Simmons este subtil și știm, din experiență,că este un mare pedagog și satirist. De ce n-ar îmbina aici provocarea și satiră? De ce ar trebui să percepem într-un mod literal ca pe o profeție, ceea ce este în primul rând și în ultimul rând doar o ficțiune?

Dan Simmons ne invită să reflectăm asupra fantasmelor noastre, acelea împărtășite de unii în societățile noastre, precum și asupra altor fantasme comune printre dușmanii democrației noastre, și asupra slăbiciunilor interne și externe în fața acestor fantezii. Și, de asemenea, ne invită să reflectăm asupra unor realități.

Nici Aldous Huxley, nici George Orwell, al cărui roman „1984” a fost hulit de comuniști și al cărui scop nu a fost verosimilitatea ci un avertisment și nici alte sute de texte distopice n-au susținut că ar descrie viitorul lor și prezentul nostru. Au încercat să ne determine să gândim, să reflectăm, într-un anumit context, plecând de la propriile experiențe și perspective. Și Dan Simmons, de asemenea, tot asta și-a propus. S-ar putea să nu-i împărtășim punctul de vedere cu privire la viitorul descris în Flashback, pentru suntem nevoiți să facem apel la conjecturi foarte fragile, dar în loc de a ne indigna prea repede în privința a ceea ce este în primul rând un roman, putem începe punându-ne întrebări asupra propriilor noastre prejudecăți și fantasme și poate vom fi capabili să le revizuim.

Nu împărtășesc multe dintre ideile pe care cred (fără nici o certitudine), că sunt cele ale lui Dan Simmons, dar reflecția asupra romanului său și asupra propriilor mele prime reacții, m-a învățat o mulțime de lucruri.

© Gérard Klein

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului. Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF. I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

795 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.