REVISTA NAUTILUS / Articole / Dan Simmons – Flashback (2011), partea a III-a

Dan Simmons – Flashback (2011), partea a III-a

Gérard Klein • 20:10 - 01.12.2014 • 

„Flashback” de Dan Simmons este un thriller SF având acțiunea în 2030. A profitat autorul pentru a zugrăvi o imagine catastrofică a acestui viitor apropiat pentru Statele Unite și restul lumii, bazându-se pe propriile idei de dreapta ? Oare așa să fie ? Reacții postate pe bloguri și forumuri au apărut imediat după lansarea romanului în versiune originală în limba engleză. Dar oare împărtășește Dan Simmons asemenea idei sau a împins programatic provocarea foarte departe numai pentru a obliga să reflectăm? Unii cititori ai acestui captivant roman SF pot să fi fost șocați de viziunea unui asemenea viitor.

„Gândirea nu trebuie să se supună nici unei dogme, nici unui partid, nici unei pasiuni, nici unui interes, nici unei idei preconcepute, nici față de nimic altceva, cu excepția faptelor înseși, pentru că supunându-se ar înceta să mai existe.” – Henri Poincaré

Chiar mai surprinzătoare este negarea încălzirii globale și a altor efecte ale excesului de bioxid de carbon prin falsificarea datelor de către politicieni, bancheri și industriași și experți corupți.

Un punct care pe mine ca economist m-a lăsat perplex este coexistența a două feluri de dolari în Statele Unite ale anului 2035: vechea monedă care și-a păstrat valoarea și cea nouă care nu mai are aproape nici una. Acest lucru ar putea fi cât de cât verosimil dacă FED (Federal Reserve System, Sistemul federal de rezervă [monetară], este banca centrală națională și sistemul național aferent al acesteia al Statelor Unite ale Americii) ar fi tipărit masiv la un moment dat sume enorme în dolari pe care i-ar fi fi distribuit pe piață, ceea ce din câte știu nu a făcut în acest secol, și în același timp deținerea aurului monetar a fost mult timp interzisă cetățenilor americani. Inflația galopantă implicită, care, evident, ar fi ușura povara datoriei până la punctul de a o șterge pare, de asemenea, puțin probabilă, având în vedere efectele interne și externe, inclusiv creditorii chinezi și japonezi, precum și separarea puterilor dintre Congres, Președinție și FED.

Cu excepția unor foarte reale dificultăți financiare ale statului federal american din prezent și, probabil, și în viitor, totul în romanul „Flashback” pare excesiv. Această acumulare de improbabilități pe care chiar ultra-dreapta din SUA ar avea dificultăți s-o susțină în bloc (deși unii conspiraționiști americani de extremă dreaptă nu sunt departe) se referă la orice altceva decât la o propagandă stîngace. Prea mult, e prea mult.

Confruntați cu astfel de excese în mod deliberat stridente putem propune două ipoteze: fie Dan Simmons este grotesc de ignorant în privința realităților contemporane și proiectează fără nici o subtilitate prejudecăți în viitorul relativ apropiat; sau este destul de conștient de toate aceste neconcordanțe și le folosește pentru a încerca să ne spună ceva cu totul diferit, și poate chiar să ne facă să gândim plecând de la asemenea excese. La urma urmei, chiar în decursul acțiunii thriller-ului său, nu ezită să utilizeze exagerări și improbabilități precum în final, când descrie lupta în aer dintre Nick și Sato, amândoi agățați în gol de ușa deschisă a unui elicopter . Un fel de a spune : nu mă luați în serios pe deplin, nu tot ce ați citit în romane și ați văzut în filme, este adevărat. Exact aceasta a fost lecția din filmul Last action hero, în care a jucat Arnold Schwarzenegger în 1993.

 

Începem să credem că, așa cum fac unii regizori americani, Dan Simmons a vizat în mod deliberat două audiențe, în primul rând un public ultra-conservator, care i-a preluat cu entuziasm exagerările, și, de asemenea, un public mai exigent și sofisticat, care a analizat ceea ce autorul a vrut cu adevărat să spună.

Un detaliu curios sugerează că Dan Simmons a vrut să-l facă mefient pe cititorul atent. Le pune în gura protagoniștilor săi japonezi câteva expresii din limba acestora transcrise în alfabet latin. Am consultat două experimentate traducătoare japoneze care trăiesc în Franța, persoane pe deplin competente atât în japoneză cât și în engleză, respectiv transcrierea japoneză, și ambele doamne au fost în imposibilitatea de a găsi vreun sens și chiar să recunoască vreun cuvânt japonez în textul lui Simmons. Expresiile respective par să arate precum japoneza pentru cei care nu știe nimic despre această limba, dar în realitate nu este vorba de japoneză. Nu cred că Dan Simmons nu a putut găsi pe cineva în anturajul care să-i fi scris câteva rânduri într-o japoneză corectă. Așa încât cred că el a ales în mod deliberat o păsărească. Nu am reușit să-l contactez pentru a obține un răspuns la această întrebare.

Chiar dacă acceptăm fără dificultate că Dan Simmons ar putea împărtăși multe idei cu dreapta americană (așa cum este cazul multor autori americani de science fiction), prima ipoteză, aceea a ignoranței, pare în întregime lipsită de sens. Dan Simmons încearcă într-adevăr să ne facă să luăm în serios nonsensuri și nâzbâtii precum viteza superluminică sau călătoria în timp sau singularitatea inteligenței artificiale, frecvente în science fiction, dar în acest context ficțional cred că extrapolează fantasme politice într-un mod apocaliptic-catastrofist doar pentru a ne îngrozi.

Va urma.

© Gérard Klein

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – Science fiction și teologie (traducere de Cristian Tamaș) :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-v/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-vi/

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului. Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF. I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

692 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.