REVISTA NAUTILUS / Articole / Dacă doriți să prelungiți Crăciunul

Dacă doriți să prelungiți Crăciunul

Eugen Cadaru • 13:54 - 03.01.2014 • 

craciunul in cele mai frumoase povestiriSăptămânile premergătoare sărbătorii de Crăciun sunt, de cele mai multe ori, un timp (oarecum) diferit față de ce ar trebui sau ne-am propune să fie.  Nici vorbă de tihnă, nici vorbă de vreo așezare a minții spre a pregăti cum se cuvine starea de așteptare a Nașterii Mântuitorului. Din contră chiar, în acele zile, vânzoleala este cuvântul de ordine, cu toții alergăm (ca bezmeticii?) în toate direcțiile pentru a rezolva cât mai multe lucruri cu putință, spre a încheia anul cu cât mai puține restanțe de reportat spre etapa următoare.

Așa se face că, de cele mai multe ori, Crăciunul ne prinde obosiți, agitați și, mai tot timpul, datorită multitudinii de activități pe care cele două-trei zile de sărbătoarea le implică —socializarea în familie, vizite, plimbări la Mall, etc. etc. — această stare continuă.Una peste alta, aproape toți ieșim din evenimentul Crăciunului aproape la fel de obosiți și  neodihniți precum am intrat și foarte puțini pot spune că au avut parte de tihnă. Cât despre citit o carte în această perioadă, ce să mai spunem…? Așa ceva pare… chiar  ficțiune curată…

Nu voi comenta prea mult aceste obiceiuri ale noastre, ci mă voi mărgini la a vă spune că, dacă în luna ianuarie (care este, în general, ceva mai așezată) vă doriți, totuși, și câteva ceasuri de relaxare, deși Crăciunul tocmai a trecut, există o soluțiepentru a efectua o imersiune mentală în mitologia şi magia acestuia. Și soluția poartă chipul unei cărți, “Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”(Editura Nemira, 2013).

Ce veți găsi în interiorul ei? Povești, de bună seamă.În primul rând aş remarca selecţia excelentă a acestora (felicitări antologatorului, dna. Dana Ionescu), impresionantă atât în ceea ce priveşte autorii „convocaţi” (vedete ale literaturii universale),cât şi cu privire la tematica diversă şi parcă exhaustivă a acestor istorii aferente sărbătorii de iarnă.

În ceea ce priveșteîntâmplările pe care le vom descoperi în această carte, mai jos puteți găsi câteva repere, exact atât cât este necesar pentru a vă stârni curiozitatea de a le parcurge dumneavoastră în întregime:

Spiridușii Crăciunului (de Charles Dickens). În noaptea de Crăciun, un gropar cam ursuz şi cu inima împietrită, primeşte o lecţie despre dragoste şi fericire, de la un grup de spiriduşi care îl duc în lumea lor subpământeană, spre a-l aduce, ulterior, înapoi, cu totul schimbat…

Uriaşul cel egoist (de Oscar Wilde).Un Uriaş, care fusese plecat timp de vreo şapte ani la prietenul său, Căpcăunul din Cornwall, revine în grădina sa, pentru a goni din aceasta primăvara şi a instaura acolo Zăpada, Gerul, Crivăţul şi Grindina. Dar nu pentru mult timp, căci Pruncul Iisus va schimba pentru totdeauna inima lui… O imagine minunată din această povestire este aceea a unui pom înverzit şi plin de flori, aflat în mijlocul unei grădini îngheţate şi pline zăpadă.

Crăciunul în Poganuc (de Harriet BeecherStowe).Vă mai amintiţi, oare, cum priveaţi Crăciunul atunci când eraţi copii?  Este cam mult de atunci, nu-i aşa? Citiţi povestirea aceasta dacă vreţi să vă transpuneţi din nou în mintea unui copil, spre a vedea cu ochii curioşi ai acestuia lumea uriaşă şi mirifică a adulţilor…

Scrisoare de la Moş Crăciun (de Mark Twain). De când n-aţi mai trimis o scrisoare către Moş Crăciun? Şi, oare, atunci când aţi scris-o, l-aţi pus pe Moşul în dificultate cu privire la îndeplinirea misiunii sale? Şi oare aţi primit vreodată o scrisoare de răspuns din partea lui? Poate că da sau poate că nu, însă, pentru ambele ipostaze, aveţi ocazia să vedeţi cam în ce fel gândeşte acesta şi cu câtă minuţiozitatea îşi organizează incursiunea în universul celor cărora le aduce bucurii.

Granatul albastru (de Sir Arthur Conan Doyle). Pe fundal de Crăciun, într-o Londră geroasă, un pic de mister, un pic de investigaţie poliţistă şi încă o demonstraţie de măiestrie detectivistică din partea legendarilor Sherlock Holmes şi a bunului său prieten Dr. Watson. O încântare.

Darul magilor (de O. Henry). V-aţi gândit vreodată că fiecare dintre noi poate deveni un mag adevărat? Întrebarea, ştiu, poate părea ca fiind cam nelalocul ei,  dar vă asigur că nu este deloc aşa. Veţi înţelege acest lucru citind povestea aceasta, o poveste care ne arată cum dragostea, atunci când este adevărată şi puternică, ne poate transform pe fiecare dintre noi în făcători de minuni. Poate nu minuni suprafireşti cum vedem în filmele de la Holywood, ci minuni din acelea care umplu sufletele celor de lângă noi de o bucurie ce nu poate fi uitată nicicând… Şi vă asigur că a dărui o astfel de bucurie (care poate transforma sufletului unui om pentru totdeauna) chiar este o minune, o minune accesibilă fiecăruia dintre noi…

Viscol si soare de Crăciun (de Elizabeth Gaskell). „Dacă v-aţi certatcu cineva sau aţi avut o neînţelegere, o dispută, dacă v-aţi ignorat, v-aţi răcit, v-aţi lăsat cuprinşi de mânie, de arţag, de ciudă…împăcaţi-vă înainte de Crăciun o să petreceţi sărbători mult mai fericite. Vă cer asta în numele acelui străvechi cântec îngeresc, auzit de păstori acum mulţi, mulţi ani, pe când vegheau noaptea pe colinele Betleemului.” Acesta este ultimul paragraf al poveştii. Nu vă spun mai mult (decât tâlcul ei cuprins în aceste rânduri), ci vă invit pe dumneavoastră să descoperiţi singuri cuprinsul ei ce vă va bucura sufletele.

Dar de Crăciun de la indianul Pete (de Herbert W. Collingwood). De bună seamă, indianul Pete nu avea cum să fie creştin, cel puţin pentru două motive: în primul rând pentru că era apaş iar, mai apoi, pentru că nu ştia şi nu înţelegea ce este Crăciunul. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să fie în spirit atât de creştin cât poate fi un om, dacă înţelegem prin aceasta disponibilitatea oricui de a face bine în jurul său, de a lumina vieţile altora, chiar şi cu preţul propriei suferinţe. O poveste despre cum binele naşte bine şi despre cum dragostea transcende întotdeauna graniţele culturale şi de civilizaţie.

Primul pom de Crăciun (de Henry van Dyke). O poveste cu adevărat mitologică. Anul 722, în pădurile nesfârşite din centrul Germaniei. Ajunul Crăciunului. Aş putea să nu vă mai spun nimic altceva despre această poveste, dat fiind că, probabil, aceste repere în spaţiu şi timp v-au stârnit deja curiozitatea. Dar, voi mai adăuga doar atât: dacă o veți citi, veţi avea ocazia să vedeţi cum şi în ce fel Crucea lui Hristos a înlocuit credinţele păgâne (adorarea lui Thor, zeul fulgerului şi al războiului;a lui Baldur, zeul-soare;a lui Odin, zeul cel înţelept; sărbătoarea Yule; credinţa în Walhalla etc. etc) şi cum jertfele umane, crude şi sălbatice, au fost înlocuite cu frumoasa tradiţie a bradului de Crăciun…

Șapte drumeți sărmani (de Charles Dickens). „Toată viaţa noastră, (…), este o poveste de neînţeles. Însă când se isprăveşte, o vedem într-o lumină limpede. (…) Omul îşi poate face datoria în orice stare s-ar afla, (…), şi aşa îşi recâştigă respectul de sine.” O casă ciudată, un loc ce pare desprins dintr-un tablou suprarealist, şapte călători bizari şi o poveste în poveste. O poveste despre greşeală, despre disperare şi renunţare, despre şansă şi încredere, despre pătimire, iertare şi izbăvire. Toate, sub aureola strălucitoare a Crăciunului.

Aşadar, luaţi şi citiţi “Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”. Iar dacă atmosfera lunii ianuarie nu vi se pare totuşi potrivită pentru mitologia Crăciunului, atunci luaţi cartea şi puneţi-o pe raft, căci peste unsprezece luni, dacă vă veţi putea desprinde mental de transa colectivă a consumerismului de context, în mod cert veţi petrece în compania acestor poveşti câteva ore extraordinare.

Lectură plăcută să aveţi!

935 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.