REVISTA NAUTILUS / Articole / Cariera scriitorului vs. identitatea scriitorului

Cariera scriitorului vs. identitatea scriitorului

justine_larbalestier • 10:22 - 05.09.2011 • 

Tessa Kum este o scriitoare minunată. Nu scrie full-time. Nu are niciun roman publicat. Ca marea majoritate a scriitorilor găseşte timp să scrie atît cît îi permite slujba din care trăieşte. Sigur că Tessa cunoaşte destui scriitori care şi-au făcut o carieră din scris şi are uneori conversaţii în care aceştia îi spun ce este un adevărat scriitor :

Diferite persoane mi-au spus la World Fantasy Convention ceea ce este necesar ca să fii „scriitor”. Trebuie să faci musai atîţia bani pe an din scris  sau trebuie musai să vinzi atîtea texte, sau trebuie să fii capabil să trăieşti numai din veniturile tale ca scriitor. Cele mai multe dintre aceste persoane m-au desfiinţat atunci când n-am fost de acord. Pentru că opinia mea, „un scriitor scrie” a fost considerată deosebit de  naivă. Există nişte confuzii, cred în toată discuţia asta. Cariera scriitorului opusă identităţii scriitorului. Alegerea unui scop exterior scrisului în opoziţie cu  actul scrisului.”

Această confuzie apare permanent. Cele două conversaţii – una despre scris ca identitate şi cealaltă despre scris ca o carieră – au sensuri profund diferite. Atît de diferite încît am început să folosesc termeni diferiţi pentru cele două ipostaze. Cînd mă refer la cineva care scrie ca identitate utilizez termenul „scriitor”. Cînd vorbesc despre scrisul transformat în carieră vorbesc despre „autor” sau  „prozator”.

Am fost scriitor de cînd am învăţat să scriu. Sînt autor de cînd mi-am vîndut primul roman. Există o prăpastie de treizeci de ani între cele două ipostaze. În perioada în care eram scriitor,  dar nu autor, am scris sute de poeme şi povestiri şi începuturi de romane din care am terminat două. Scrisul reprezenta o uriaşă parte din cine eram. Cînd nu scriam mă simţeam mizerabil. Cînd scriam mult mă simţeam minunat.

Dacă mîine cariera mea ar lua sfîrşit şi toţi editorii mei ar înceta să-mi publice cărţile nu m-aş opri din scris. La fel ca Tessa , sînt una dintre acele persoane pentru care cuvintele scrise sînt piatra de temelie a eului meu. Cînd nu sînt în stare să scriu nu sînt în stare să-mi dau seama cine sînt.

Nepublicarea lucrărilor mele nu m-ar determina să nu mai scriu. Ceea ce nu înseamnă că n-aş putea fi oprită. Am o problemă de sănătate care-mi restrînge timpul de scris. Aţi citit despre problema mult mai gravă a Tessei Kumm – sindromul tunelului carpian (STC) şi vă felicit că aţi făcut-o. Este o relatare cît se poate de obiectivă despre condiţia scriitorului. Simplul act al scrisului poate conduce la incapacitate şi dureri groaznice. Aproape orice scriitor pe care-l ştiu se războieşte cu diverse forme de sindrom al tunelului carpian. Vestea bună este că în multe asemenea situaţii există soluţii. Ştiu destui scriitori  care s-au vindecat sau şi-au ameliorat STC-ul.

Scrisul ca o carieră poate fi stopat de mulţi factori majoritar în afara controlului propriu. Scrisul în picioare sau trasul de fiare sau exerciţiile de pilates nu vor reînvia publicabilitatea unui autor. Deşi uneori schimbarea numelui sau a genului literar pot face minuni. De aceea este atît de important să-mi păstrez identitatea de scriitor separată de cariera de prozator. Tot ceea ce trebuie să fac este să cred în mine ca scriitor şi scriu cît de bine pot. Dacă depind de alţii ca să fiu publicată atunci identitatea mea depinde de alţii. Sigur, acum sînt publicată, dar n-am fost publicată timp de douăzeci de ani şi cine ştie ce-mi  va rezerva viitorul. Prea puţini scriitori ajung să aibă o carieră ca autori. Nu toţi autorii care au cariere au şi cariere lungi. Ştiu destule persoane care au publicat o singură carte şi n-au mai reuşit să li se publice o alta. Dacă aş depinde de toate fleacurile şi mărunţişurile fundamentale într-o carieră de autor – recenzii şi cronici favorabile, acolade, premii, avansuri considerabile – ca să mă simt scriitor, m-aş simţi pierdută. Oricum toate chestiile astea nu înseamnă în esenţă nimic. Emily Dickinson nu a fost publicată în decursul vieţii. Primele reacţii critice la textele publicate ale lui William Faulkner n-au fost prea favorabile. Faulkner este considerat un prozator fundamental al secolului XX. Jim Thompson este văzut acum ca unul dintre cei mai importanţi autori de romane poliţiste ai secolului trecut. Şi n-a fost băgat în seamă cît timp a fost viu. Opinia criticilor despre Patricia Highsmith în chiar ţara ei de origine este cu mult, mult mai bună decît în decursul vieţii ei. Şi uite aşa merge treaba. Tu scriitorule eşti cel mai bun judecător al valorii tale, nu editorii sau juriile premiilor sau fanii sau oricine altcineva. Dacă ai sentimentul plentitudinii atunci cînd scrii este în ordine. Chiar şi cînd nu-l ai tot este bine atîta timp cît scrii. Tot ceea ce este nevoie să faci pentru a fi scriitor este să scrii. O carieră ca scriitor este cu totul altceva. Să nu le confundăm.

Traducere de Cristian Tamaş

Textul a fost tradus şi postat cu permisiunea Justinei Larbalestier.

Justine Larbalestier s-a născut şi a crescut în Sydney, Australia. Din 1999 locuieşte în Sydney şi New York. S-a căsătorit în 2001 cu scriitorul american Scott Westerfeld pe care l-a cunoscut la New York, în timp ce îşi pregătea teza de doctorat.

Justine este autoarea trilogiei „Magic or Madness” : „ Magic or Madness” (2005, Premiul Andre Norton Award for best Young Adult Science Fiction/Fantasy 2006,  Premiul Aurealis for best Australian YA book  şi Premiul Ditmar for best Science Fiction or Fantasy novel, nominalizat la Premiul Ethel Turner Award  2006), „Magic Lessons” (2006, nominalizări la Premiile Aurealis for best Australian YA book şi Locus) şi „Magic’s Child” (2007), a romanelor „How To Ditch Your Fairy” (2008) şi „Liar” (2009). Împreună cu Holly Black a editat antologia „Zombies versus Unicorns” (2010). Povestiri : „The Cruel Brother” (Strange Horizons, 2001) şi „Where Did You Sleep Last Night”  ( „Agog ! Smashing Stories”, 2004).

Studiul său „The Battle of the Sexes in Science Fiction” a apărut în 2002 la Wesleyan University Press şi a fost nominalizat la Premiul Hugo (Best Related Book, 2003) şi la Premiile Peter McNamara şi William J. Atheling iar în 2006 a publicat în calitate de editor volumul „Daughters of Earth: Feminist Science Fiction in the Twentieth Century ” tot la Wesleyan University Press (Premiile Susan Koppelman şi William Atheling Jr şi nominalizare la  Premiul British Science Fiction).

Blog: justinelarbalestier.com/blog/

Site: justinelarbalestier.com/

Volumul „Daughters of Earth: Feminist Science Fiction in the Twentieth Century ” conține următoarele povestiri şi eseuri :

The Fate of the Poesidonia” – Clare Winger Harris (1927)

„Illicit Reproduction: Clare Winger Harris’s „The Fate of the Poiseidonia” – Jane Donawerth

The Conquest of Gola” – Leslie F. Stone (1931)

„The Conquest of Gernsback: Leslie F. Stone and the Subversion of Science Fiction Tropes” – Brian Attebery

Created He Them” – Alice Eleanor Jones (1955)

„From Ladies’ Home Journal to The Magazine of Fantasy and Science Fiction: 1950s SF, The Offbeat Romance Story, and the Case of Alice Eleanor Jones” – Lisa Yaszek

No Light in the Window” – Kate Wilhelm (1963)

„Cold War Masculinity In The Early Work Of Kate Wilhelm” – Josh Lukin

The Heat Death of the Universe” – Pamela Zoline (1967)

„A Space of Her Own: Pamela Zoline’s „The Heat Death of the Universe”” –Mary Papke

And I Awoke and Found Me Here on the Cold Hill Side” – James Tiptree, Jr. (1972)

„(Re)Reading James Tiptree Jr.’s „And I Awoke and Found Me Here on the Cold Hill Side”” – Wendy Pearson

Wives” – Lisa Tuttle (1976)

„The Universal Wife: Exploring 1970s Feminism with Lisa Tuttle’s „Wives”” – Cathy Hawkins

The Evening and the Morning and the Night” – Octavia Butler (1987)

„Octavia Butler – Praise Song to a Prophetic Artist” – Andrea Hairston

Rachel in Love” – Pat Murphy (1987)

„Essay: Simians, Cyborgs and Women in „Rachel in Love „– Joan Haran

Balinese Dancer” –  Gwyneth Jones (1997)

„Prefutural Tension : Gwyneth Jones’s Gradual Apocalypse” –Veronica Hollinger

What I Didn’t See” – Karen Joy Fowler 2002

„Something Rich and Strange: Karen Joy Fowler’s „What I Didn’t See”” – L. Timmel Duchamp

1654 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.