REVISTA NAUTILUS / Articole / Când au venit extratreştrii în Italia, n-au aterizat ci s-au teleportat: Noul SF italian

Când au venit extratreştrii în Italia, n-au aterizat ci s-au teleportat: Noul SF italian

Debora Montanari • 15:44 - 01.03.2013 • 

Un comentariu de Debora Montanari, ca răspuns la articolul „Farfuriile zburătoare n-ar ateriza niciodată în Lucca: ficţiunea science fiction-ului italian”  de  prof. Arielle Saiber, S.U.A.

 

Partea a II-a

Dacă Arielle Saiber răspunde la propria-i întrebare, prin identificarea factorilor externi şi auto-impunerilor, ce au provocat explozia acestui prejudiciu, eu îmi permit s-o contrazic : în acest caz, nu văd decât auto-impuneri. Contextul istoric, politic şi religios, din punctul meu de vedere, nu reprezintă factori externi: a existat o incapacitate internă de a depăşi ideologiile şi de a sprijini obiectivitatea şi cercetarea în numele culturii. A fost o lipsă de voinţă de a contracara acele critici de analişti care au impus limitatul lor punct de vedere minimalizând prestigiul SF-ului, etichetându-l ca  „paraliteratură”, alimentând astfel prejudiciul. Cum pot fi atât de sigură, vorbind de ani pe care nu i-am trăit? Pentru că astăzi,  la anumiţi intelectuali şi anumiţi critici -, dar, de asemenea, şi la anumiţi editori – mai există încă această concepţie greşită şi o vanitate tipică încercând să considere SF-ul – tot SF-ul, fără vreo distincţie – un joc inutil şi fără vreo  calitate. Din fericire, nu toată lumea se dedă acestui comportament distructiv. Ca scriitor şi de asemenea, în calitate de cititor, văd fantascienza ca pe o formă de cunoaştere înaripată, capabilă să o ia departe în orice direcţie şi să înţeleagă lumea într-un mod holistic, un mod unic observând fiecare calitate şi fiecare defect. În ultimele decenii, cultura italiană şi-a mutilat aripile şi a încercat să vadă lumea de la înălţimea genunchiului broaştei. S-a creat astfel o buclă cvasi-infinită dar negativă de feedback din care doar prin angajamentul şi responsabilitatea scriitorilor, editorilor şi cititorilor, Italia a reuşit să iasă. Acum, mediul de creştere al noului SF italian este diferit, este deconectat de  trecut, este aproape liber de orice condiţionare, e plin de idei, chiar dacă, în unele cazuri, există probleme de „atmosferă.”.

Mediul actual în care se dezvoltă SF-ul italian

Ca autoare de SF italian mi-am făcut o idee privind mediul de creştere a fantascienzei contemporane, din care fac parte din 2006, ca parcurs şi experienţă proprie. Precizez cu toate acestea, că viziunea mea este personală, în fond observ cu proprii mei ochi şi deduc prin propriile mele gânduri, dincolo de faptul că am ajuns la unele concluzii am ajuns nu în urma unei interpretări, ci observând fapte atât de evidente încât sunt fără echivoc. În primul rând, termenul „mediu” înseamnă habitatul în care coexistă toţi fanii SF-ului, la care se adaugă „profesioniştii” şi publicul larg de film, televiziune, literatură şi aşa mai departe, apoi împart acest habitat în sub-domenii, cum ar fi cercurile de scriitori, sfera de acţiune a editurilor şi editorii însuşi. Când vorbesc de edituri mă refer la cele mici şi medii. Giganţii editoriali sunt marginali în ceea ce priveşte ambientul science fiction-ului, de fapt, i-am lua în considerare numai din punct de vedere statistic, fiind mult mai interesaţi de ceea ce este la „modă.”

Comparativ cu ceea ce am citit în lucrarea dnei prof. Saiber, pot să spun că acest habitat s-a  transformat în ultimele decenii: în bună parte a evoluat, a crescut gerninând nu datorită trecutului, ci din noile seminţe care au încolţit producând idei proaspete, urmate de acţiuni concrete.

Deşi este adevărat că în alte medii tipice habitatului italian mijlociu, se interpretează totul dintr-un punct de vedere politic sau prin incapacitatea de reînnoire a unei literaturi încă ancorate în verism şi în neorealism, iar aceste concepţii sunt încă înrădăcinate, în SF aceste atitudini nu se mai percep de mult.

A fost o răsturnare : ar fi o subestimare s-o definesc ca fiind o  „renaştere”, cred că este mai potrivit să se vorbească despre „iluminism” înţeles ca o eliberare din ignoranţa dictată de condiţiile istorice, politice şi religioase. Când vorbesc de iluminismul science fiction italian mă refer la ideea răsturnării  „lumii vechi” şi impunerea unei noi viziuni.

Trebuie spus că nu tot SF-ul italian este iluminist: cred ca ceva normal din moment ce science fiction-ul se face de către oameni, dar, din păcate, destule asemenea fiinţe umane sunt rămase la un nivel mental adolescentin. Aceşti oameni perturbă atmosfera – după cum spuneam- unui un mediu luminat, aducând unele umbre. Acestea sunt personaje care prin atitudinea faţă de public au dovedit şi continuă să-şi dovedească retardul faţă de statutul de adult. Şi datorită cărora SF-ul italian poate părea drept ceea ce nu este şi nu ar trebui să fie: o sub-cultură bântuită de nişte neterminaţi.

Există bineînţeles şi câţiva editori care funcţionează doar pentru a  face paradă, pentru  că nu sunt interesaţi nici de succesul SF, nici de succesul autorilor lor sau al produsele lor: sunt obsedaţi de o ambiţie prostească care nu-i va conduce nicăieri. Imaturitatea unor editori afectează în continuare parte din acest mediu iar acţiunile lor ridiculizează SF-ul italian, demonstrând o lipsă totală de respect faţă de SF.

Pe de altă parte, profesionalismul altor editori garantează o muncă onestă şi riguroasă, adecvată unei literaturi de mare tradiţie culturală, fiind nevoie de experţi pentru a aduce respect şi prestigiu printr-un grad ridicat de seriozitate.

Totuşi după cum am spus, acestea sunt doar umbre într-un mediu care a început să crească şi unde lucrurile se mişcă prin har şi în acelaşi timp prin hotărârea acţiunilor unor oameni noi, conduşi de idei creative şi de pasiune. Alegerile, relaţiile atât cu prietenii şi colegii lor cât şi cu publicul, trebuie să creeze prestigiu iluminând – şi neumbrind – o lume care, în Italia, în special în ceea ce priveşte literatura de gen, este din ce în ce mai valoroasă. Publicul, de fapt, are un răspuns pozitiv.

Va urma.

Mulţumiri :

Dnei Prof. Arielle Saiber pentru studiul său,  „Farfuriile zburătoare n-ar ateriza niciodată în Lucca: ficţiunea science fiction-ului italian”, a cărei publicare m-a bucurat foarte mult, o imagine clară şi cuprinzătoare şi mai ales obiectivă a fantascienzei noastre din trecut. Mulţumim pentru acest eseu care nu se încadrează în stereotipurile competenţei academice.

Editorului Luigi Petruzzelli (Edizioni Della Vigna) care mi-a arătat articolul Ariellei Saiber.

Tuturor italienilor care se dedică în mod serios science fiction-ului valorizînd genul prin implicarea de  energie, timp, muncă grea şi bani în scopul de a-i creşte prestigiul.

Tuturor cititorilor şi fanilor din întreaga lume, celor care au iubit întotdeauna SF-ul şi celor care încep acum să-l iubească.

Traducere de Cristian Tamaş

 

© Debora Montanari

 

Titlul original : „Quando gli alieni sono venuti in Italia non sono atterrati, si sono teletrasportati: la Nuova Fantascienza Italiana”.

 

Textul a fost tradus şi publicat cu acordul autoarei. Îi mulţumim.

 

Debora Montanari s-a născut la Bologna (Italia) în 1969, este jurnalist de radio, expert în filmele americane şi scriitoare. A crescut împărtăşind pasiunea pentru cinema de la mama ei şi pasiunea pentru science fiction, moştenită de la tatăl ei şi partajând pasiunea transmisă de ambii părinţi: lectura. După absolvirea Colegiului Pedagogic a intervenit posibilitatea de a lucra ca jurnalist la radio unde se ocupă cu recenzii de filme şi are un show-ul difuzat săptămânal. Debora lucrează în radio din anul 1998.

Debora Montanari a debutat ca scriitor profesionist în 2007, cu romanul tehno-fantasy, „Dragonii din Chrysos”, iar în 2009 a publicat cel de-al doilea roman, „Luna din Chrysos”, ambele romane au primit Premio SF Italia (cel mai important premiu SF italienesc). Tot în acea perioadă, a scris şi a publicat mai multe povestiri SF.

Dragostea înnăscută pentru SF în toate manifestările sale – literatură, filme, programe de televiziune – a determinat-o  să studieze  cu pasiune ştiinţele de frontieră,  în special domeniile paranormalului, ufologiei şi fizicii cuantice. Debora lucrează în prezent la legătura dintre cele două contexte: ştiinţa si ştiinţele de frontieră şi science fiction-ul şi a participat la mai multe paneluri de la Worldcon 2012 de la Chicago, (Chicon 7), Statele Unite ale Americii:

Writing and Publishing Science Fiction in Italy

Debora Montanari and Bruno Vitiello, Italian writers, and Luigi Petruzzelli, founder of Edizioni Della Vigna, Italian publishing house specializing in SF, winners of some ‘Premio Italia’ (roughly the Italian counterpart of the Hugo), will speak about the state of science fiction in Italy.”

Debora Montanari, Luigi Petruzzelli, Arielle Saiber

Michelangelo and That Whole Crowd: Early Artists Who Dabbled in Science

Some artists from the past were also interested in science, and some among them are also characters in fscience fiction stories. The panel will focus on these artists, and the works in which they appear.”

Debora Montanari, G. David Nordley, Luigi Petruzzelli

SF and Border Science

From a writer/publisher point of view… You in the USA are masters in this, but seeing the point of view from Italy (a country which, in the last century at least, has despised scientific culture) might be interesting.”

Barbara G.Tarn, Debora Montanari, Luigi Petruzzelli

Site-ul Deborei Montanari este: http://www.deboramontanari.com/worlds/index.php/en/

1159 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.