REVISTA NAUTILUS / Articole / Bizarrofiction, pentru dumneavoastră

Bizarrofiction, pentru dumneavoastră

Eugen Cadaru • 19:59 - 03.06.2014 • 

monstrul

Când am văzut prima dată această micuță carte (Monstrul – antologie de povestiri trăsnite; Nemira 2013) în rafturile librăriilor și mai apoi am răsfoit-o, m-am bucurat, gândindu-mă că încep să circule și pe la noi genurile de nișă ale ficțiunii speculative. Adică, după ce vreme de multe zeci de ani ne-am bucurat (aproape exclusiv) de lumile din science-fiction și fantasy, iată că, ușor-ușor, începem să facem cunoștință și cu zonele emergente (și poate mai puțin clar definite) ale acestei culturi.

Într-o formulare succintă, bizzaro fiction ar putea fi definit ca acel gen literar contemporan care îmbină elemente realiste, cu elemente fantastice, suprarealiste (sau pop-suprarealiste) pentru a genera un efect grotesc, în care absurdul se îmbină cu satira subversivă, scopul său declarat fiind acela de a uimi audiența și de a-i oferi acesteia divertisment. Din această perspectivă, bizzaro fiction trebuie să fie ciudat, provocator, fascinant și, nu mai puțin, amuzant, caracteristici pe care le regăsim cu vârf și îndesat în aproape toate povestirile din volumul amintit mai sus.
Dar să vedem ce conține.

O țară mică (de Nick Hornby). Cât de mică poate fi, oare, cea mai mică țară din lume ? Și, oare, cum se joacă fotbal acolo ? Și, ce te faci dacă, în loc să fii chemat să-ți faci datoria în armata țării, ești mobilizat în echipa de fotbal? Atunci, ar fi bine să știi un pic de șah, ca să fii purtat de compatrioți pe brațe, în semn de mulțumire…
Lars Farf, un tată și un soț tare fricos (de George Saunders). Potrivit Corolarului Farf, dacă duci o viață fără iubire, te trezești cu porcării în barbă. Dar iubirea înseamnă frică? Și dacă alungi iubirea, dispare frica? Iar fără frică vei fi mai fericit? Presupunând că răspunsul la toate aceste întrebări ar fi da, totul ar putea fi ok, mai puțin porcăriile pe care, inevitabil,  le vei avea în barbă. O poveste de citit neapărat. Și un scurt memento care reiese din text: atunci când nu ți se poate întâmpla nimic rău, nici pentru nimic bun nu este loc. De ținut minte, aș zice eu.

Monstrul (de Kelly Link). Povestirea aceasta pare a ne spune că nu-i bine să ne jucăm de-a monstrul nici măcar în glumă, căci există riscul ca acesta să apară de-adevăratelea. Și chiar dacă  natura acestuia se dovedește a fi una dublă (adică poate fi atât înspăimântător, crud și violent cât și sociabil, amabil, un foarte drăguț partener de conversație), întâlnirea cu el, în tot cazul, nu va fi una plăcută.

Întrecerile din Cowlick (de Richard Kenedy).  Din această povestire veți afla cât de simplu poate fi pentru  un singur om să închidă după gratii o bandă de cincisprezece bandiți periculoși. Și, veți vedea, nu e greu chiar deloc. Cu o condiție însă: acei bandiți trebuie să fie proști, foarte proști, atât de prosti, încât să se lase prinși de un singur om. Unul singur, dar deștept, ce-i drept.

Fiecare țară este vândută la bucată (de Jon Scieszka). Aceasta este un fel de povestire dada, în care este imaginat un dialog între un băiat și o fată, replicile lor fiind, de fapt, sloganuri publicitare. Nu vă așteptați să găsiți vreun alt sens, pentru că n-are niciun altul în afară de acesta, al criticii subversive adusă universului publicitar care ne înconjoară de pretutindeni.

Ultima dorință a lui Seymour (de Sam Swope). Ce și-ar putea dori un băiețel a cărui mamă este un căpcăun care iubește pisicile? Fără doar și poate, să întâlnească o zână bună care să-i îndeplinească trei dorințe. Și, dacă veți citi povestea, veți afla ce dorințe a avut acel băiat care locuia la etajul 87 al celui mai înalt zgârie-nori din oraș.
Grimble (de Clement Freud). Ce face și cum se descurcă un copil în vârstă de zece ani, atunci când, pe neașteptate și fără să anunțe, părinții lui pleacă în Peru pentru o săptămână? Un fel de Singur acasă, dar fără bandiți și aventuri spectaculoase, ci doar cu instrucțiuni lăsate pe bilețele și locuințe pustii, în care nu se află nimeni. Sincer, pe mine nu m-a impresionat prea mult, pentru că tensiunea și așteptarea destul de bine construite nu au adus un final pe măsura.
Pasărea Soarelui (de Nail Gaiman).  O metaforă despre ambiția (epicureică) de a lua totul de la viață și consecințele ei ultime: arderea de dinăuntru, combustia internă, care duce la anihilarea completă. Un moment magic, cu o pasăre care coboară, planând, din Soare și un personaj al cărui nume, dacă ar fi fost tradus în română, dădea mai mult farmec povestirii, după părerea mea (Jackie Casănouă, în loc de Jackie Newhouse). În rest, vă las pe dumneavoastră să descoperiți.

Telefonul de la Acsu (de Jeanne DuPrau).  Oare ce v-ați aștepta să auziți dacă ați suna la un număr de telefon necunoscut, existent în memoria unui telefon pe care l-ați găsit în parc? La multe poate dar, în tot cazul, nu la ceea ce ne propune, ca ipoteză, această povestire. Încercați, cred că o să vă placă.
Al șaselea district (Johnathan Safran Foer). Dacă veți citi această povestire, veți afla cum a devenit, într-o variantă alternativă, Parcul Central din New York ceea ce este în ziua de azi. Pun pariu că la multe v-ați fi putut gândi, dar la faptul că a fost tras cu niște cârlige, de pe o insulă care se îndepărtează de Manhattan, nu. Nici eu, drept să vă spun.
Și, la sfârșit, câteva cuvinte despre introducerea volumului. O introducere (cum altfel?) un pic mai neobișnuită. Pe lângă un fel de cuvânt înainte, în care se aduce un elogiu și o mulțumire stejarului singuratic al cărui lemn a trebuit sacrificat pentru ca această carte să existe, dnul. Lemony Snicket (Daniel Handler, pe numele său real) ne propune nu mai puțin de doisprezece fragmente de povestiri care ne pot incita imaginația. Din acestea, aș cita o singură propoziție: “Copilașii pot face absolut orice, dacă închid ochii”.

Lectură plăcută să aveți!

984 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.