REVISTA NAUTILUS / Articole / Albert Einstein sau mitul inteligenței umane absolute

Albert Einstein sau mitul inteligenței umane absolute

Eugen Cadaru • 19:38 - 10.01.2016 • 

einstein

Ce succes de public mai mare s-ar putea imagina pentru un concept științific decât acela de a fi imprimat pe tricouri destinate utilizării de masă ?

E = mc2

Cu toții cunoaștem această formulă de undeva, tuturor ne sună cumva cunoscut, toți am intrat cu ea în contact într-un fel oarecare, chiar (și) dacă foarte puțini dintre noi înțeleg (doar)ceva (mai mult sau mai puțin) sau nimic din conținutul acesteia.

Exact același lucru îl putem spune și despre chipul lui Albert Einstein, acel faimos cap zâmbitor, cu părul un pic vâlvoi sau cu limba scoasă pe care — și pe el — îl putem întâlni imprimat pe tot felul de artefacte ale universului pop-culture (tricouri, căni, pereții exteriori ai clădirilor, postere prin cluburi etc.). Și acesta, ca și faimoasa formulă amintită mai sus, pare a fi devenit un fel de icon universal, susceptibil a fi recunoscut, pretutindeni în lume, de către, probabil, cvasi-totalitatea oamenilor, indiferent de nivelul de educație sau de stare financiară.

Ei bine, cum a fost posibil ? Cum a fost posibil ca un om de știință, un savant care a elaborat teorii care — culmea — sunt greu inteligibile chiar și pentru confrații săi foarte instruiți, să capete o asemenea notorietate uriașă ?

Trei elemente probabil că stau la baza acestei extraordinare construcții de imagine.

Primul ar fi însăși această faimoasă ecuațiecare, prin forma sa ultra-sintetică (care o face seducătoare sub aspect estetic) și prin misterul relativ al conținutul său — care este bănuit că, odată înțeles în întregime, a fi aproape inimaginabil în consecințe — , retrezește în mentalul colectiv ideea de formulă magică, adică a unui succint bloc de cunoaștere ce poate da omului o atotcuprinzătoare înțelegerea lumii și oinfinită putere asupra ei. Așa să fie oare? Oare privesc oamenii această formulă științifică (poate ciudată) ca pe un fel de abracadabra care utilizat de cine știe cum s-o facă, de magician, adică de omul de știință, îiconferă acestuia cunoaștere și putere?

În cartea sa dedicată miturilor contemporane (Mitologii, Editura Vellant, 2015) , Roland Barthes, referindu-se la această formulă spune că „ecuația istorică aproape că îndeplinește, prin simplitatea ei neașteptată, ideea pură a cheii, deschizând cu ușurință o ușă magică, o poartă pe care secole de înverșunare nu izbutiseră să o deschidă” și arată că proiecția acesteia în mintea oamenilor trezește din letargie concepte precum „cifrul lumii”, „piatra filozofală a ermetiștilor”, fiind o„reîncarnare a vechii imagini ezoterice a științei cuprinsă în întregime în câteva litere”, a acelui „secret unic al lumii conținut într-un cuvânt”. Deci, QED, am putea spune…

În plus față de cele arătate mai sus, ar mai putea,însă,exista încă un aspect care face această ecuație să pară fascinantă. Anume, acela că ea pare a confirma vechile afirmații ale miturilor și religiilor cu privire la natura lumii și a universului.

Prin modul cum amestecă și definește ca interșanjabile concepte ce păreau total și iremediabil separate (materia și energia), prin faptul că stabilește o relație de echivalență între ele,ea pare a veni să confirme asumpțiile tuturor mitologiilor care ne spun că duhul (energia) stă la baza lumii perceptibile (materia fizică). Ea ne spune că, în anumite condiții energia poate deveni materie și, invers, materia se poate de-corporaliza și se poate transforma în energie (în non-substanță, în duh). Și, pentru asta, nu trebuie să te dai de trei ori peste cap, ci doar să accelerezi până atingi viteza luminii la pătrat. O nimic toată, altfel spus…

Din această perspectivă, probabil că înțelesul profund al motivului pentru care oamenii aleg să poarte tricouri imprimate cu o formulă pe care (probabil) nu o înțeleg este acela că aceasta rezonează în subconștientul lor cu ceva ce deja există acolo. Sau, reformulând, acest motiv constă în faptul că, în ziua de azi, știința pare a căpăta în ochii publicului larg o dimensiune magică, transcendentă… Mintea omului are nevoie de magie, are nevoie să creadă că există un ceva ascuns și benefic care contrastează cu insuficiența realității. Și, pentru că magia secolelor trecute a fost expulzată din afara sferei de corectitudine a cunoașterii, în prezent omul și-a mutat această credință asupra științei… Și probabil că, de aceea, formula relativității fascinează publicul până într-atât, pentru că pare a oferi o cale de acces obiectivă către un mister perceput ca fiind de natură ezoterică.

Bun. Mai departe…

Al doilea element constitutiv al popularității teribile de care personalitatea lui Albert Einstein se bucură în lumea contemporană pare a fi acela al modului în care imaginea sa a fost promovată public.

Aceasta pare a se potrivi sub multe aspecte cu portretul imaginar al omului de științăun pic “atins la cap” (impus în cultura publică a secolului 19 prin diverse opere clasice; a se vedea, de exemplu, personaje precum Căpitanul Nemo al lui Jules Verne sau Victor Frankenstein al lui Mary Shelley), ceea ce i-a conferit deja o mare recognoscibilitate în raport cu un model deja existent. În același timp însă, această imagine a lui Albert Einstein a venit și cu propriile sale particularități, dintre care, cea mai importantă este considerată a fi aceea că are un caracter unificator între contraste și polarități.

În volumul “Butoiul lui Arhimede – mic tratat de mitologie a științei” (Editura Nemira, 2006, autori: Nicolas Witkowski și SvenOrtoli), referindu-se la “personajul” Albert Einstein, cei doi autori arată că acesta pare a fi unul paradoxal, căci mixează în conținutul său caracteristici diametral opuse: este și un bătrân înțelept dar și un ștrengar pus pe șotii, este atât un om public dar și un solitar convins, este atât un gânditor raționalist dar și un creator intuitiv, este atât un ateu dar și un om religios.

Altfel spus, personajul Albert Einstein este precum și teoria sa, a-toate-unificator și a-toate-conținător…

Și, în final, al treilea aspect care ar putea fi avut în vedere în această analiză a faimei sale este însăși legenda propriului său creier, pe care l-a lăsat moștenire, spre cercetare și analiză, științei… Un gest simbolic, dar cu conotații extraordinare, pentru că, astfel, acel obiect fiziologic, acel organ real și palpabil a devenit, în imaginarul colectiv, un fel de chivot al cunoașterii, o expresie a biologiei care produce ceva abstract (gândire, ecuații), scopul analizării lui fiind acela de a se desluși care ar putea fi mecanismele care ar sta la baza acestui presupus fenomen extraordinar, acela al materiei care produce spirit. Analizând modul cum acest demers a fost pus în pagină, nu putem să nu ne gândim (măcar un pic) la o oarecare inginerie de imagine, la o „regie” pe care însăși Albert Einstein a pregătit-o din timp… Căci, ca o corelație cu faptul că și-a donat creierul spre a fi studiat, cum altfel s-ar putea interpreta acea poză din 1951, în care capul său este înconjurat de fire electrice, montate acolo spre a măsura undele cerebrale produse de creierul său atunci când el se gândește la relativitate ?

Pentru a încheia, ca o concluzie la toate cele de mai sus, aș spune — rezumativ — că prezența atât de intensă a imaginii lui Albert Einstein în cultura populară a ultimilor 80 de ani se datorează, în mod fundamental, atât atașamentului pe care mintea umană îl are pentru ideea de mister, de explorare și cunoaștere, cât și nevoii fundamentale a omului de a spera că poate avea acces la cunoașterea ultimă, că poate transcende toate misterele lumii fizice și că, într-un final, ar putea înțelege totul.

Să aveți un An Nou plin de sănătate, pace și bucurie!

668 vizualizari

Un comentariu

  1. Tavi spune:

    Intr-adevar destul de bine punctat. Dar daca Albert Einstein de astazi, din carti, nu este decat o constructie imaginata, zeificarea omului de catre om, inchinarea la idolul stiinta, astfel incat sa uitam de princpiul creator, de UNU, de Dumnezeu? Daca este doar o etapa in spalarea creierului omenirii? Cel putin, la cum arata societatea actuala, asa pare a fi…

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.