REVISTA NAUTILUS / Abonament / Analog, ianuarie-februarie 2010

Analog, ianuarie-februarie 2010

Eduard Pandele • 13:52 - 04.03.2010 • 

Judecînd după numărul de comentarii, primul meu articol din Nautilus a fost un eşec răsunător. Dar cum, în ciuda aerului meu cinic şi comentariilor mele realiste (alţii le-ar spune pesimiste, dar eu sînt de părere că un pesimist e doar un realist bine temperat), sînt, de fapt, un optimist incurabil, am decis să continui. Dar, înainte să comit alt articol soldat cu zero reacţii, aveam nevoie de un studiu de marketing.

Grupul meu de test, format din trei amici cărora le mulţumesc pe această cale (dovada recunoştinţei mele fiind tocmai că nu le pomenesc numele aici), a răspuns la trei întrebări simple:

– Ce vă aşteptaţi să găsiţi într-un articol care comentează ultimul număr dintr-o revistă americană de gen, la care nu aveţi altfel acces?

– Vă deranjează dacă trădez unele din surprizele lecturii (altfel spus, spoilers :)), pentru a-mi justifica mai clar „sentinţele”?

– Ce nu v-a plăcut la primul articol?

Concluziile au fost oarecum surprinzătoare. Toţi, fără excepţie, mi-au spus că articolul e prea lung. În loc să-i plictisesc, mai bine le-aş spune pe şleau despre ce e vorba în povestiri şi dacă merită sau nu să le citească, dacă vor ajunge vreodată să pună ochii pe revista respectivă. Unuia nu i-au plăcut citatele, altuia da. Spoiler-ele săvîrşite cu cap sînt OK, ba chiar net preferabile misterului total. În sfîrşit, cineva mi-a sugerat să dau note povestirilor şi să folosesc un soi de şablon ca să-i fie mai uşor să găsească textele interesante.

Dacă articolul rezultat nu vă e pe plac, comentaţi. O să am un test group mai semnificativ pentru data viitoare…

ANALOG SCIENCE FICTION AND FACT

Număr dublu, ianuarie-februarie 2010

Un număr aniversar – 80 de ani de la apariţia revistei – care e în acelaşi timp şi un număr memorabil, peste media revistei din ultimul an.

Neptune’s Treasure de Richard E. Lovett – 6/10

Comoara lui Neptun e continuarea unei povestiri publicate în 2008, Labirintul lui Brittney, dar e suficient de închegată pentru a fi citită independent (deşi, în tradiţia americană, probabil că toate poveştile cu Brittney şi Floyd vor fi strînse într-un roman).

Pe scurt, e începutul unei poveşti de dragoste între o inteligenţă artificială şi omul în corpul căruia e implantată.

O felie de aventură spaţială (acţiunea se petrece pe Naiad, un satelit al planetei Neptun) şi un strop de enigmă poliţistă (un veteran al spaţiului moare, în timp ce un nou-venit supravieţuieste aceleiaşi catastrofe), fac suportabil un text-cocktail în care predomină descrierile exotice ale spaţiului, introspecţia şi studiul de caracter.

Shame de Mike Resnick şi Leyli Robyn – 9/10

Iată cum începe: departe, la marginea galaxiei, e o colonie al cărei nume, Pastorala, i se potriveşte perfect. Cîmpii înverzite, rîuri limpezi,  dealuri înflorite, păsări cîntînd…

Există un singur oraş, iar singurul lucru demn de văzut în acel oraş e o spînzurătoare în ştreangul căreia atîrnă ceva care din depărtare pare să fie un om. Pe măsură ce te apropii însă îţi dai seama că priveşti ceva foarte ciudat şi foarte străin.

În ştreang atîrnă un extraterestru.

Ruşine e o fabulă despre intoleranţă, ale cărei puncte slabe sînt un uşor didacticism şi lipsa de justificare a decorului SF. Mesajul povestirii însă e suficient de puternic, iar stilul îmi aminteşte de Faulkner. Mike Resnick a făcut-o din nou, şi cred că textul lui are ingredientele necesare unei nominalizări la Hugo sau Nebula.

On Rickety Thistlewaite de Michael F. Flynn – 7/10

Ciulinia Cea Şubredă e o planetă de care rîde tot universul. Totul e şubred acolo: casele, legendele, orice încercare de a te ridica deasupra propriei condiţii sau de a scăpa de povara pe care ai moştenit-o. Trainic ca un zgîrie-nori din Ciulinia, spun oamenii din planetele Periferiei, iar ciulinii înşişi au o vorbă – ce poate fi mai trainic decît ceva care n-a fost niciodată construit?

Ideea care susţine povestea dulce-amăruie a lui Michael Flynn e interesantă – mai e oare loc pentru libertatea individuală într-o lume supercentralizată şi ierarhizată în care conducătorul suprem e desemnat de ceruri, iar cerurile sînt pline de rase mult mai dezvoltate tehnologic?

Exuberanţa barocă a stilului şi puzderia de personaje cu nume stranii îngreunează lectura, iar încercarea stîngace de a construi în cîteva pagini o întreagă lume, nefamiliară, dar neliniştitor de aproape, nu reuşeşte în întregime. Dacă vă place Cordwainer Smith, mai adăugaţi un punct notei; ceva din nebunia, dar nu şi din coerenţa logică a Frăţiei Omului, se regăseşte aici.

Rejiggering the Thingamajig de Eric James Stone – 7/10

Chestia care trebuie reprofilată e nici mai mult, nici mai puţin decît reţeaua galactică de teleportare, care se defectează şi o abandonează pe Bokeerk, o scriitoare de romane pentru copii, pe o planetă plină ochi de creaturi mari, rele şi înfometate.

Singurele ajutoare pe care poate conta Bokeerk sînt o inteligenţă artificială pedantă, dar plină de bunăvoinţă, şi o armă autonomă, cu apucături de pshihopat şi vocabular de pirat din Caraibe. Bineînţeles, în teorie Bokeerk ar mai putea miza şi pe atuurile sale naturale de Tyrannosaurus Sapiens, dar cum e un tiranozaur de oraş, acestea mai mult o încurcă…

O aventură planetară amuzantă, curat scrisă, nepretenţioasă, ca o îngheţată de vanilie.

A War of Stars de David L. Clements – 7/10

Un hard SF standard, în care conceptul războiului stelar e interpretat ad litteram – într-un război care durează sute de mii de ani, o gigantă roşie e folosită ca armă împotriva unei stele neutronice. Ca de obicei însă cînd doi se bat, al treilea cîştigă. Sau nu?

O povestire rece şi tăioasă, oarecum lipsită de suflet (e greu să-ţi pese de soarta unui personaj care se comportă ca un automat trei sferturi din poveste…), dar care mi-a lăsat o impresie bună, în ciuda clişeelor şi a unor stîngăcii de construcţie. Nu mă pricep deloc la astrofizică, aşa că n-aş putea spune dacă tehnologia descrisă aici e plauzibilă 🙂

Simple Gifts de Maya Kaathryn Bohnhoff – 7/10

La prima vedere, o poveste colonialistă tipică – pe o planetă abia descoperită, o rasă inteligentă, dar înapoiată tehnologic, posedă resurse foarte ispititoare pentru o corporaţie rea şi hrăpăreaţă. Doar că în Daruri simple legislaţia intergalactică interzice exploatarea nemiloasă a celor slabi de către cei puternici, astfel încît mărgelele nu pot fi cu uşurinţă schimbate pe aur. Cu excepţia cazului în care aurul nu are absolut nici o valoare pentru băştinaşi…

O poveste umoristică în care escrocii evoluaţi tehnologic cad victime unor primitivi suprinzător de subtili. Lungimea nejustificată şi unele erori de raţionament ştirbesc din plăcerea lecturii însă.

Thus Spake The Aliens de H. G. Stratmann – 6/10

Un text lung şi pretenţios, în care doi astronauţi îşi testează credinţa, dragostea şi (evident) limitele, încercînd să convingă nişte extratereştri înfiorător de avansaţi tehnologic (din lista de puteri speciale: teleportare, telepatie, teraformarea planetelor, călătoria în timp…) să nu distrugă fără motiv rasa umană.

Poanta finală, în care Astfel Vorbit-au Extratereştrii, e punctul forte al povestirii, dar probabil că 90% din voi vor muri de plictiseală înainte să ajungă acolo.

The Possession of Paavo Deshin de Kristine Katryn Rusch – 9/10

Un titlu deştept pentru o povestire care începe ca o enigmă şi se termină ca o fabulă. Paavo Deshin e un băieţel de pe o colonie lunară, care se joacă în curtea şcolii. Deşi nimeni n-ar trebui să poată pătrunde în incintă, doi străini se apropie de Paavo şi încearcă să intre în vorbă cu el. Paavo îi ignoră – i-a văzut de prea multe ori pînă acum. Îi pătrund în minte încă de cînd era mic de tot, şi ştie că ei nu sînt decît două fantome. Iar fantomele nu există.

Doar că, de data asta, ceilalţi copii îi văd şi ei pe străini.

Ceea ce pare a fi o poveste cu fantome e de fapt o poveste despre copii şi părinţi, despre drepturi şi îndatoriri, despre momentul dincolo de care dragostea devine obsesie. Despre posedarea, dar şi posesia lui Paavo Deshin.

3923 vizualizari

14 Comentarii

  1. Jen spune:

    – Ce vă aşteptaţi să găsiţi într-un articol care comentează ultimul număr dintr-o revistă americană de gen, la care nu aveţi altfel acces?
    in primul rand, interesul meu e foarte scazut pentru o revista pe care nu intentionez s-o cumpar. in al doilea rand, nu stiu cum functioneaza – poti sa comanzi si numere vechi? adica, in ideea ca o poveste de aici e extrem de interesanta, pot sa mai pun mana pe numarul respectiv?

    altminteri, mie ca format rubrica mi se pare numai buna acum. (recunosc ca nu-mi aduc aminte de episodul trecut si nici nu am timp sa recitesc.)

    – Vă deranjează dacă trădez unele din surprizele lecturii (altfel spus, spoilers 🙂 ), pentru a-mi justifica mai clar “sentinţele”?
    avand in vedere situatia de fata (sanse 1% sa-mi iau revista), pot sa citesc si cu spoilere. daca as intentiona s-o cumpar, as sari peste toate mini-recenziile, de frica sfarsitului.

  2. Eddie spune:

    Despre numerele vechi: da, se pot comanda direct de la analogsf.com.
    Versiunile electronice se mai gasesc vreme de 8 sau 10 luni in rafturile Fictionwise.com.

    Despre „frica sfarsitului”: n-o sa divulg sfarsitul nici uneia dintre povesti, asa ca poti citi linistita.

  3. liviu radu spune:

    mie mi-a placut articolul de randul trecut, imi place si acesta. n-are rost sa-ti faci griji ca n-au aparut reactii, cititorii reactioneaza de obicei cand nu sunt de acord cu articolul (sau cand acesta e genial).

  4. rreugen spune:

    Eddie, cum ti se par recenziile lui Tilton de proza scurta? Tocmai s-au mutat pe Locul Online.

    Pe mine personal nu ma deranjeaza spoiler-le deoarece ma intereseaza mai mult cum e spusa povestea decat intriga ei.

    Altfel, nu stiu ce m-as astepta sa gasesc. Parerea unui roman din Romania despre revista americana din SUA? 😀 Cred ca cel mai important e sa stii tu de ce scrii aceste recenzii, si ce scop ai cu articolele.

    Dupa parerea mea recenziile tale ar avea mai multa practicalitate daca ar fi despre revistele pro online (Strange Horizons, Clarkesworld, Fantasy Magazine, Pedestal, Apex, etcetcetc), deoarece cititorul pe care l-ai facut curios in privinta unei lucrari ar avea posibilitatea sa urmeze link-ul si sa o si citeasca. Asa, cu revistele astea ‘pe bani’ este mai greu sa imi inchipui ca vreun cititor interesat de o povestire chiar o sa isi faca abonament sau o sa cumpere editia electronica.

    Tie, ca autor al recenziei, nu ti se pare mai satisfacator sa stii ca intr-adevar reusesti sa influentezi alegerea de lectura a cuiva, chiar faci pe cineva sa deschida o pagina (de web) si sa citeasca povestea recomandata?

  5. Eddie spune:

    Scopuri ?

    Nostalgie – acum cativa ani mi-as fi dorit sa stiu mai multe despre revistele consacrate de gen: teme, subiecte, autori. Asta e partea de „scriu pentru eu cel de-atunci”.

    Incurajare – destui autori romani „comit” idei mai bune decat cele folosite in multe din textele aparute in Analog, Asimov’s sau F&SF. Le lipseste insa „elementul literar”, vorba cuiva de la un recent simpozion.

    Sugestii de lectura – sper ca unele din texte sa ajunga sa fie traduse in romana; pentru anglofili, e chiar mai simplu, pentru ca pe Fictionwise un numar dublu de revista (oricare) costa cam 22 RON si un numar normal aprox 12 RON

    Foarte buna ideea despre Strange Horizons & celelalte; daca n-o aplici chiar tu, ti-o fur (in numarul urmator…) 🙂

  6. rreugen spune:

    Nu o aplic, Eddie, eu m-as bucura sa faci asta si as citi articolele cu acelasi interes cu care le citesc acum pe ale lui Tilton.

    Eu nu mai scriu recenzii, am scris la un moment dat cateva la F&SF pe blogul meu insa am abandonat ideea deoarece critica este o meserie deosebita de cea a scrisului de fictiune si, din nefericire, eu nu am capacitatea intelectuala de a le face pe amandoua la un nivel multumitor.

  7. Eddie spune:

    O retrospectiva a revistei Analog e acum disponibila pe site-ul Cititor SF:
    http://www.cititorsf.ro/2010/03/04/analog-o-retrospectiva/

  8. Bear spune:

    @eddie: amintindu-mi de povestea ta din prima antologie AtelierKult, te-as intreba, oricit de misto imi pare initiativa ta bibliografic-critica, daca n-ai de gind sa irmezi exemplul lui rreugen… macar intre doua lecturi de asimoave, analoage etc.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.