Nr. 97 / Februarie 2016
Despre pierderea minților
Despre pierderea minților

Nu întotdeauna la Povestea vorbii a lui Anton Pann – dar la ceva din Creangă sau Sadoveanu cam de fiecare dată – mă duc când vreau să îmi curăț urechile de româna barbară pe care media și literatura din ultima vreme mi-o împroașcă în auz sau sub ochi – căci a citi, pentru mine, încă […]

Fascinantul tărâm al science fiction-ul românesc (I)

Fascinantul tărâm al science fiction-ul românesc (I)

„Scriitorii şi criticii români de SF s-au plasat între cele două curente majore ale science fiction-ului (cel continental european și cel transatlantic anglo-saxon), în poziţia de mediatori lingvistici între tradiţii care până în ziua de azi tind să se ignore reciproc.”

Cei mai mulţi cititori occidentali de science fiction ştiu în sens larg de România ca fiind ţara lui Dracula (de la Bram Stoker, evident).

Au auzit de Transilvania, de „trecătoarea Borgo”* şi de „copiii nopţii”**. Tradiţia populară permite realizarea unei conexiuni între ficţionalul conte Dracula şi foarte realul Vlad al II-lea „Ţepeş”. Etimologia oferă posibilitatea unei legături mai profunde. Cuvântul românesc „dracul” înseamnă „diavol”. Acesta este numele dat lui Vlad (printre alţii şi de cavalerii teutoni şi puternicii comercianţi saşi ai perioadei) şi o atestare a Ordinului Dragonului (Ordo Draconum) primit de către tatăl lui Vlad Drăculea Ţepeş, Vlad al II-lea Dracul. Dar există o rădăcină comună pentru aceste cuvinte, latinescul „Draco” = dragon. Citește în continuare…

George Slusser • 01.02.2016 •  • Nr. 97 / Februarie 2016