Nr. 87 / Aprilie 2015
Cum a fost la Final Frontier
Cum a fost la Final Frontier

Nu credeam că voi vedea vreodată sub aceleași acoperiș atâția oameni cunoscuți din fandomul SF&F românesc, până când am ajuns la Final Frontier 2015. Priveam chiar cu oarece îngrijorare la ce se întâmpla în jurul meu, imaginându-mi ce ar fi însemnat un atentat într-o asemena împrejurare… Se ducea dom’le SF-ul românesc de râpă!…

Problema lui Turing (III)

Problema lui Turing (III)

Oricum, în science fiction, tema dominantă cândva, în conformitate cu reprezentările propuse de stadiul tehnologiei, era aceea a Marelui Ordinator, grandioasa și masiva mașinărie inteligentă existentă doar în câteva exemplare, sau doar într-unul, care în conformitate cu o angoasă niciodată ostoită uneltește pentru a subjuga umanitatea. Două titluri sunt explicite cu toate că textele respective sunt mediocre: „Deus ex machina” și „Tomorrow Sometimes Comes” ale autorului englez Francis George Rayer. Într-un roman mult mai celebru, „World of Non-A” (Lumea non-A), A.E. van Vogt utilizează ficțional un computer pentru a selecta pe cei destinați utopiei: Mașina Jocurilor este singura entitate care poate spune adevărul și, prin urmare, este într-un fel divină. Să nu neglijăm faptul că tema Marelui Ordinator este, de asemenea, o metaforă a Birocrației Definitive și Finale, Marea Mașină Social-Totalitară pe care o idealizează, o face plauzibilă dar o și demonizează. Citește în continuare…

Gérard Klein • 11.04.2015 •  • Nr. 87 / Aprilie 2015